La agatat

- Nu vă e frig ?
Asta era întrebarea stupidă care îi ieşise din gură ! Şi jap repede între valuri sperând că cele două tipe ori nu l-au auzit, ori nu au înţeles ce a zis, ori o iau ca o miştocăreală. Şi nu drept ce era, adică singurele cuvinte imbecile care au putut să îi iasă din gură când le-a văzut echipate complet în costumul Evei.
Împroşcând vijelios în stânga şi în dreapta, mai să dea cu capul de geamandura roşie, ba chiar încurcându-se în lanţul ce o lega, Ionuţ se blocase în gând la un „Mamă, mamă ! Ce caut aici ?” care îl repeta unul după altul.
Încă de când se urcase în tren în Constanţa mirosise că intră în altă lume. În personalul înghesuit se intra pe uşă sau pe fereastră la libera alegere, iar înăuntru cantitatea de pleată pe metrul pătrat depăşea tot ce a mai văzut până atunci. A, şi se lectura angro pe băncile vechi, numai clasici ruşi de la 30 de grade în sus.
În Mangalia, aplicând tactica de a se lua după curentul general de opinie a ajuns într-un maxi taxi probabil făcut din elastic. Nu de alta, dar pe când fiecare avea deja cu mult peste membrele regulamentare în posesie, printr-o punere în comun forţată şi superapropriată, şoferiţa, încrezătoare în capacităţile extensibile ale maşinii, încă mai zbiera:
- Haideţi ! Intraţi ! Mai intră ! Hai că mai e loc !
Deşi majoritatea pasagerilor îşi exprimau şoptit opinia, destul de motivată, că mai se putea intra poate doar într-o parte anatomică a ei, îndemnurile ţipate se pare că aveau ca urmare creşterea numărului de locuitori ai mijlocului de transport. Şi când acesta se puse în mişcare cu formidabila viteză abia mişcătoare, omului nostru îi trecuse pentru prima dată prin cap fraza ce i se va roti prin creier peste 3 ore în valurile de la Vamă. „Mamă, mamă ! Ce caut aici ?”.
Răspunsul îi veni seara pe plajă. Păi tipe, gagici, fete. Şi încurajat de un buchet de cocktail-uri preluate la bord de la Tequila Sunrise, plus încrezător în cămaşa care va sclipi în luminile stroboscopice în discoteci, se duse spre unde vedea că se strânge cea mai mare populaţie.
Pe când afla că singurul bec aprins din faţa terasei nici nu auzise de noţiunea stroboscopic, cum la fel nici luna de sus, răspunsul sau ajungerea la îndeplinirea răspunsului începu să i se prezinte cam în ceaţă. Adică la fel cum păreau lucrurile prin nisipul ce plutea în faţa Stufului.
Şi aici începe – param taram pam tam – „Povestea tristo-tragică a lui Ionuţ” – cred că sună mai mişto în engleză, „John`s sad and tragic story”. Omul venit să-şi găsească perechea în Vama Veche şi să stea cu sărutul în ureche. Care story mergea cam aşa: venire la cort la 5 juma unde îl întovărăşea spre adormire sforăitul vecinului, ieşire cu înjurături la 7 juma fix din cortul transformat în cuptor sadic, pendulare între plajă şi apă până la prânz când se ducea să mănânce ceva la Şoni, Mitocanu` sau Bibi apoi somn de voie pe izopren sub un copac, urmat de înot până seara, când, fără cămaşa lui de disco, se ducea pentru o porţie de frustrări ce ţinea toată noaptea, ba în Stuf ba, în Expirat. De ce tragică, de ce frustrări ? Păi, personajele negative, grămadă din ele, adicătelea conlocuitoarele noastre de pe acest Pământ, nu ştiu cum, dar se pare că nu se dorea nici una să se constituie în răspunsul dorit la întrebarea ce nu înceta să i se rotească sub părul lui brunet şi cârlionţat. Şi cum după câteva zile / nopţi, situaţia nu se schimba, îi veni ideea să înveţe şi el de la alţii. Aşa că renunţă să se mai zbenguie patetic şi se proţăpi în mijlocul mulţimii, iar acolo încercă să urmărească pe ăia mai de succes cum procedau. Şi aşa proţăpit ar fi rămas până în ultima seară, pentru că tot nu prindea nici un şpil, dacă nu captura o conversaţie între doi, ceva de genul:
- Nu ştiu, ai să-mi dai un sfat cum să procedez cu fetele ?
- Păi şi zici că eşti francez ? Vorbeşti foarte bine româna.
- Da, sunt la drept la master la Bucureşti de un an şi am prins-o.
- Păi, frate ! O întrebare, de ce vorbeşti aici în română ?
- Adică…
- Păi, vrei să agăţi sau nu ? Lasă dracu româna şi ţine-o numai pe franceză. La mintea cocoşului. Du-te printre ele, eşti francez venit în Vamă în vacanţă, faci turul Europei şi nu înţelegi boabă de română. Go !
- Merci, man.
Şi după cum urmări Ionuţ, sfaturile au fost cu adevărat de succes. Aşa că, ţuşti, la omul care le împărţise, bine, simţit, adicătelea însoţit de o mexicancă de vreo 40 aşa. Unde, printre shoturi şi îmbrăţişări drăgăstoase, fu pus la curs intensiv de agăţat. Ce să spună, cum să spună, pe care să-şi parieze timpul şi banii, ba, după ce aduse de la bar nişte produse locale de pe molcomele dealuri ale Cotnariului, i se făcu şi o demonstraţie. Ştii cum e, o imagine face cât o mie de cuvinte.
Cu lecţia învăţată, la orele mici ale dimineţii, Ionuţ e gata de bătălie. Nu era el, era un vamaiot romantic ce înjura cum se schimbase Vama pe care o ştia de atâţia ani de când venea aici. Dar, las că mâine va pleca la Corbu şi după o săptămână va face autostopul prin Europa în drum spre Paris. Nu voia să vină cu el în aşa o aventură ? Sau: tocmai părăsit de prietenă a venit în Vamă sperând că o găseşte aici. Şi o vede peste tot numai pentru a descoperi că nu e ea, nici parfumul ei şi nici ochii. Sau: acum face un studiu sociologic despre cum se poate trăi fără nici un ban în Vamă timp de 2 luni. Visează ca această analiză, odată prezentată, să schimbe percepţia oamenilor despre viaţă. Pentru că viaţa…
Dar ce te faci cu Ionuţ al nostru care se bâlbâie atât de tare când, în sfârşit, dansează cu o fată, că poţi înţelege la fel de bine că va face autostopul spre Paris sau că o întreabă dacă ştie să spele şi să calce pentru că lui îi trebuie o casnică. Iar când în sfârşit reuşeşte să spună ceva coerent, dacă ea nu a fugit deja înspăimântată, încurcă Parisul cu studiul sociologic obţinând doar mişcări din umeri şi „ne vedem când mai te sun”.
Aşa că ştiţi povestea: soarele sălbatic va goni dimineaţă din cort acelaşi om nedotat cu săruturi în nici o ureche. Numai că se ambiţionă. Continuă lecţiile în Epavă, printre sticlele de juma de pe masă şi cele de 2 litri ascunse sub bancă. Ce va zice, cum va răspunde, iar în cazul că… şi tot aşa. Ba trecu şi pe repetiţii. După o navetă de bere îi ciripea drăgăstos metalarului cu lanţ şi barbă care preluase rolul de parteneră de dans. Ce mai, totul pentru succes.
Iar seara bătăios spre Stuf. Unde, de ce nu ne mirăm, călca cu febleţe prin străchini gonind mai ceva fetele decât ar fi reuşit un personaj al lui Stephen King abia ieşit din azil şi cu tatuaj pe frunte: „Fă, te belesc în noaptea asta”.
Şi aşa dragii mei copii, John`s sad and tragic story – clar sună mai bine în engleză -, continuă până în ultima seară. Când, văzând că se îndrepta spre o nouă dănţuire de unul singur, hotărî să plece la cort mai devreme. Greşeală. Cel mai naşpa lucru în Vamă e să te duci singur la cort la ora 2 noaptea. După cum va observa şi el pe propria piele. Nici nu se făcuse bine comod pe izopren când auzi în cortul de lângă cântecul „A ! A ! A!”. Şi oricât încerca să îşi îndese în urechi sacul de dormit, ţipetele ei se auzeau din ce în ce mai-mai. Şi nici măcar vecinul nu sforăia. Aşa că la un moment dat, în mijlocul gemetelor şi frustrărilor adunate, se răsculă. Şi ieşi la luptă ca niciodată. Acum chiar nu mai era el acel Ionuţ brunet şi creţ aterizat aiurea în Vamă. Era cu adevărat cavalerul pe un cal alb care îi povestea fetei cu care dansa aventurile sale din Deşertul Gobi sau în luptă cu gărzile împăratului. Sau cum urmărea batiscafele bulgăreşti pentru a nu ameninţa flancul sudic al NATO. Iar când ea întreba amuzată ce-s alea batiscafe, îi povestea despre ele, le descria de jurai că tocmai ieşise înot din unul. Şi apoi trecea neabătut către stelele ce sclipeau complice şi unde petrecuse chiar vacanţa de iarnă sau despre planurile lui de a găsi o sursă de energie alternativă bazată de râsul fetelor. Şi tot aşa, se eliberase de toate complexele, îi vorbea fetei despre visuri, chitări, Vamă, noapte, poveşti frumoase şi tot ce se căznise tovarăşii să-i bage în cap în Epavă. Nu-i venea nici lui să creadă. Vorbi încontinuu până când ea plecă la răsărit şi prietenul care tot îi dăduse sfaturi până atunci îi comunica:
- Man, pe bune, trebuia la un moment dat să te opreşti şi să taci.

Nopti de Vama - Dan Nita - Cuprins

- Cel mai singur om de pe pământ
- La agăţat
- Prinţesa mea
- Zmeul Zmeilor şi Făt Frumos
- Menestrel
- Nopţi de Vamă
- Pisicul
- Amore
- Derdeluşul
- Moş Ilie
- Firma
- Insecţii
- Foamea
- Scrisoarea
- Pantofii
- Aş vrea să fiu
- Prietena
- Puncte
- Doi fluturi
- Trandafirul
- Pe tren
- Pepi
- Cavalerul Locurilor Sfinte
- Dorinţele
- Sex
- Fântâna
- Sirena
- Izoprenul
- Jaluzelele
- Desen animat
- Pictorul
- Nu pot să cred
- Machiajul
- Ea
- Te iubesc
- Ursul
- Râpa

Plimbare dimineata pe plaja in Vama

Si acum, daca va este dor de sunetul marii dimineata in Vama, va ajut cu cateva imagini, ca sa vi se faca si mai dor :))

Rasarit de soare in Vama

Si bineinteles ma duceam la culcare dupa ce vizionam rasaritul - dau mai jos cam ce vedeam.

Dimineata la Stuf

Soarele ma dadea afara din cort pe la 7 juma - nu stiu cum de mereu fetele vad ca rezistau si pana la pranz :)
Bun, si tusti la Stuf, normal - daca doriti sa va aduceti aminte cum era, postez un mic filmulet

Nopti de Vama

„Hey ya… hey ya…” bătea Outkast din boxele Stufului. Nisipul se ridica în sus în ritmul paşilor. Grupuri-grupuri, unii dansau, alţii stăteau sprijiniţi de barca eşuată în mijlocul plajei, alţii dormeau lângă sticlele de 2 litrii de Skol înfipte lângă Stâlp. O noapte tipică de Vamă.
Cupidon stătea pe una dintre băncile scâlciate şi privea cu aer absent în timp ce îşi golea paharul. Nu ştia exact ce bea, probabil că o combinaţie de energizant cu ceva, îl căpătase de la un cuplu care plecase în noapte. Ca de obicei în aceste locuri renunţase la aripile care i-ar fi ţinut de cald şi optase pentru un tricou simplu roşu şi un blug negru.
„Cabron, cabron…” le ziceau cei de la RHCP. Se ridică de la masă mulţumit că încă avea o stabilitate de invidiat la acea oră din noapte. Da chiar, oare cât băuse, sau ce ? Blabla, începu să meargă înspre mijlocul desfăşurării de forţe. Cu fiecare pas făcut intra în ritmul melodiei.
„Smack my bitch up… sail away sail away…”, în mijlocul unei sărituri de pe un picior pe altul întinse o mână spre un tip ce se zbenguia pe aceeaşi lungime de undă cu el dar dotat cu o sticlă de vin pe jumătate goală. Acesta îi întinse recipientul care se dovedi pe jumătate plin când bău din el. I-l înapoie cu o mulţumire din cap. Apoi cu o mişcare rapidă, imposibil de văzut pentru oricare dintre muritori, îşi încordă arcul şi slobozi din el trei săgeţi. La întâmplare.
„Bagă sunetul mai tare dacă vrei să te combini… !” urlau Viţă de Vie. Bleah, asta nu-i plăcea, îi amintea de slujbă şi că la unul din pogo se trezise zilele trecute cu un cot în ficat care îi tăiase răsuflarea vreo 20 de minute. Poate că fusese un „client” nemulţumit zâmbi el în gând pe când se aşeză pe nisip lângă Stâlp. Aici fu salutat de grupul vesel care îşi pasau de la unii la alţii o sticlă de votcă. Intră în circuit neuitând să mai arunce din când în când câte o săgeată spre amestecul de nisip, muzică şi noapte. Nu-i păsa unde loveau.
„Aprendimos a quererte / Desde la histórica altura…”. Mai că înţepeni, Fuck, Che Guevara, ăsta se poate dansa în doi !, se ridică grăbit şi trecu la ţintit. Votca îl încălzise un pic, aşa că munca îi părea mai veselă decât de obicei, în plus că putea face figuri, cu o singură săgeată putea rezolva, dacă-i prindea bine, câte doi deodată. Râse când îşi dăduse seama că greşise una şi probabil că un cuplu se va sparge în curând.
„Start wearing purple…”, e aşa mai da ! „Start wearing purple for me now !...” striga cât îl ţineau bojocii în timp ce se prinsese în ditamai hora. Fetei care îl ţinea de umărul stâng îi alunecă mâna din greşeală în tolbă şi după lucirea de o clipă din ochi îşi dădu seama că se rănise în una din săgeţi. Mai că se încurcă amândoi în paşi, dar peste o clipă continuară salturile cu toată ceata.
„Eu în şatră m-am născut la marginea poianei…” hora continuă şi mai îndrăcită. Cupidon striga cu răsuflarea tăiată „şi acum mă întorc la oameni, mă întorc acasă !... poate chipul meu de om s-a schimbat cu anii, dar în suflet am rămas…” în timp ce se despărţi de ceilalţi, o trase în mijlocul horei pe fată şi începu să o învârtească în zbor.
„Hai dă-i bătaie DJ Vasile ! Se învârteşte roata… !” strigau amândoi rămaşi într-o învârtită pe nisip. „O să fie pâine !... Ziua şi noaptea de ani de zile…!”. Era aşa frumoasă cum îi zbura părul ei negru în care se ghiceau două codiţe colorate, era aşa frumoasă cu ochii care îi fugeau în sclipiri de tăciuni aprinşi… „La, la, la, la, o să fie ploaie ! O să fie mâine !”.
„Now we're walking down an alley / No I'm talking spiritually…” întrerupse Patrice seria de bătute. „Vrei să mănânci un papanaş, ştiu unul bun la Canapele” o întrebă aproape roşind. „Scuze nu mi-e foame, şi apoi cred că m-am tăiat în ceva la mână, trebuie să mă bandajez”, veni răspunsul pe când ea se îndreptă spre unul dintre grupuri. „There's a soul… a soulstorm everywhere…” continua Patrice.
Cupidon se sprijini de barca eşuată pe plajă şi începu să tragă absent cu săgeţi. I se rupea unde se duc. Întinse mâna după o bere pe când boxele cântau „Foicică de alun… la cârciuma de la drum…”.