Nopti de Vama

Cum se poate cumpara "Nopti de Vama", volumul 1 si 2

2011-09-26T18:37:00.000-07:00

"Nopti de Vama" poate fi primita prin posta, cu plata la primirea pachetului la oficiul postal.

Pentru a trimite cartea imi trebuie numele si adresa - putem discuta in acest sens ori pe facebook - a se vedea in dreapta pagina de fb - ori pe email-ul "chicot00 @ yahoo.com"

Pretul cartilor este:
- 20 de lei volumul
- 30 de lei ambele volume
La acesta se adauga 6 lei, costul postei

De pe "Nopti de Vama, volumul 2": Pustiul, Doua gaze ciudate, Doctorul

2011-09-25T00:56:00.000-07:00

Cluj - Nopti de Vama in capitala Ardealului !

2011-06-05T01:12:00.000-07:00

De luni seara pana joi seara va astept in Cluj la Janis Stuf, Piata Unirii nr. 19. Voi fi in zona "Vama Veche" adica intre "La Papa Dorel" si "La Folc".

Voi avea la mine ambele volume din "Nopti de Vama". Va astept sa vorbim despre Vama si despre carte.

Cartea nu este in librarii. Este una dintre singurele ocazii pentru a o putea achizitiona in Cluj.

In ce priveste pretul, haideti sa radem putintel de matematica:

20 de lei volumul I
20 de lei volumul 2
30 de lei volumul I + volumul II

Volumele "Nopti de Vama" cuprind povestioare despre Vama, cluburi, rasarituri de soare pe mal de mare, focuri de tabara, singuratate, nebunie, dragoste si speranta.

pagina facebook Nopti de Vama:

http://www.facebook.com/pages/Nopti-de-Vama/320224856682

Reactii primite de la cei care au citit Nopti de Vama:

http://noptidevama.blogspot.com/2010/09/reactii-despre-carte-primite-pe-hi5-si.html

Site Janis La Stuf:

http://www.janis.ro/

Bucuresti - Lansare volumul 2 Nopti de Vama in Club Fire

2011-05-29T00:35:00.000-07:00

Va astept joi, 2 iunie, de la ora 20, in Club Fire pentru a participa la lansarea volumului 2 din Nopti de Vama in Bucuresti.

Intrarea este gratis.

Adresa Clubului Fire este:

Gabroveni 12 - in Centrul Vechi, zona Lipscani (insemnat pe harta cu A):

Cartea nu se gaseste in librarii, astfel ca este una dintre singurele ocazii pentru a face rost de ea in Bucuresti.

Pretul volumului este de 20 de lei. Pretul ambelor volume, luate impreuna, este de 30 de lei.

Cuprins Nopti de Vama, volumul 2

2011-04-11T00:21:00.000-07:00

Plaja
Vecinu
Puştiul
Două gâze ciudate
Mărţişor
Ora de istorie
Creţu
Bazarul
Floarea
La Piraţi
Mama
Minte-mă
Copiii
Coco
Stejarul
Castelul
Bou
Doctorul
Mihaela
Îmi pare rău
La coadă
Telefonul
Varianta loto
Albina
Crezi
Focul
Judecătorii
Ceasul
Tigruleţul
Prietenul
Căruciorul
Văcarul
La cărţi
Visele
Moşu
La belle epoque

Reactii despre carte primite pe hi5 si facebook

2010-09-21T06:56:00.000-07:00

Ramona
Am terminat cartea, mi-a placut foarte foarte mult! Geniala! Multumesc inca o data. Si Craciun Fericit!

Smiling Mask
multumesc de add...
ai o carte frumoasa...e prinsa vama in paginile ei si ma duc la ea de fiecare data cand mi-e dor de esenta aceea perfecta a vamei vechi...asa ca iti multumesc pentru ea...desi inca n-am reusit s-o citesc pe toata...
ne vedem in vama...:)

Ema
felicitari :)

oana
gata,am terminat de citit cartea!:D sincer,este adorabila,iar nuvela mea preferata(ma regasesc in ea) este PEPI :))

geniu prost
aceasta carte este absolut geniala:X:X:X:X m-am indragostit de ea...

Alexandra
Pentru cei care s-au pierdut pe sine si vor sa se regaseasca, Nopti de Vama reprezinta un pas important in procesul de vindecare (stiu asta din proprie experienta). Printre nuvelele mele preferate se numara "Cel mai singur om de pe pamant", "Pisicul" si "Firma", dar toate sunt foarte frumoase si merita citite.

© dedexter
Geniala si atat. Merita citita :)

StreetAngel
Vai ce frumoasa "Cel mai singur om de pe pământ"...da de ce nu e mai lunga....trebuia sa fie mai lunga...vroiam sa fie mai lunga:-s

andree
cartea e superba. moderna,plina de intelesuri si subintelesuri. mi-au placut tare mult machiajul,izoprenul,firma,foamea. am enumerat atat,dar toate au ceva ce te indemana la meditatie. felicitari!

Andreea monica
felicitari pentru carte...f frumos, toate povestile au ceva special:) cea mai tareeee..Izoprenul, deci f tare..., Mos Ilie, La agatat Rapa...astea is favorite dar toate au ceva care te prinde:) si, claaar, mi s-a facut dor de vama:) (imi place ca acu cand scriu am pe fundal, the lost song..varianta aia geniala si piesa mea preferata.."la..la..la" :)

sleepygolem
Foarte tare „John`s sad and tragic story”!!!!!
Si mi-ai facut dor de Vama!! :((

JennySeCitesteGeni
E super tare cartea! Eu una am citit'o si recitit'o din coperta in coperta. E scrisa din spiritul vamei, pentru spiritul vamei, despre spiritul vamei. Mai pe scurt... sau lung... presarata cu farmecul daruirii, libertatii adevarate, fericirii, iubirii, compasiunii, iertarii, noilor inceputuri, sperantei, viselor, dar mai ales presarata cu bucatele din sufletul unui om special!... e ceva nou si diferit, e una din cartile care pot deschide apetitul pentru citit oricui!

Catalin
Superba carte! O insiruire de povesti din care ai de invatat multe lucruri despre viata. Astept cu nerabdare si volumul II.

SnowDay
Una din cele mai frumoase carti pe care le-am citit in ultimul timp. Mi-a placut foarte mult Pepi. Evident, toate au ceva frumos si special si se vede ca au fost scrise cu mult suflet! FELICITARI! Asteptam si o publicatie ulterioara...:)

iulia ioana
Multumesc! Am citit si recitit...
"Ca în fiecare dimineaţă de atâta timp, doi oameni singuri trecură unul pe lângă altul..."
...Si sufletul mi-a plans citind "Printesa mea"....Multumesc!

Russian
Ciao ! Nu stiu daca ma mai tii minte...Barmanitza din Pirati...Ne-ai facut cadou cartea.. Am citit-o...E absolut superba !!! Mersi fain inca o data si asteptam noutati ! :*

Didi
omule...o cumpar...da....genial nush cum sa spun:X
si cu ocazia asta o sa "merg" in vama ca de 1 ma n-am ajuns:((
in fine...genial>:D <

Venom
superba cartea,felicitari:)

Monica
Pe scurt: cartea am citit-o "pe nerasuflate", pur si simplu n-am putut sa ma opresc decat la sfarsit.

•Ale•
azi am primit'o, azi am si citit'o. absolut geniala. imi place cum e structurata, fiecare povestioara atat cat trebuie sa fie pentru a nu deveni prea plictisitoare, dar atat cat sa transmita esentialul. super tare!
multumesc si de dedicatie! si da, mi'o placut!:) mai ales ultimul capitol:D

romeo
Sal Dane!
Am citit cartea pe nerasuflate! E frumoasa, dar ma inerveaza ca mai toate povestile se termina trist. Te inteleg pe undeva, ai vrut sa redai realitatea, mai mult decat ai fi vrut sa dai un heppy/end fals unor situatii atat de reale.
Rezumand, as spune ca este o carte numai buna de citit in trenul spre libertate!

liddy
hei:)
Frumoasa carte!Te felicit!mi'a facut placere sa o citesc:)
din punctele mele de vedere:
..ceea ce da unitate cartii este admosfera creata,nu subiectul,intrucat fiecare capitol are o poveste diefrita,dar la fel de captivanta(serios ca mi'a placut!)de asemenea dincolo de personajele create de tine,se ghiceste si putin din personalitatea ta:rebel,cu un spirit liber(spuneai ceva de che guevara),cu o deosebita latura sensibila(capitolele:printesa mea,menestrel,pisicul..),ascultator de vita de vie?(baga sunetul mai tare daca vrei sa te combini..)etc.
Ai o imaginatie foarte nazdravana,jucausa si nonconformista.
Felicitari!:D

MonyLiciou
Azi am luat de la posta coletul cu cartea :) si mama ce m-am bucurat.
Multumesc ca mi-ai trimis-o, ma bucur ca a ajuns asa de repede.
Deja am inceput sa citesc din ea si pot sa zic ca e minunata.

Ramona
ti'am citit cartea si chiar mi'a placut, majoritatea povestirilor is rupte din realitate, de ex foamea..vai c si la mine e cateodata la fel..'promit ca ma schimb de maine, imi fac ordine'n viata' da' pe naiba ca si a2-a zi reiau aceeasi rutina... sau 'firma' iarasi rupta din viata de zi cu zi, trista dar true pt unii..pe cand isi deschid ochii si isi dau seama ca au lasat o viata trecand pe langa ei pentru munca cateodata e prea tarziu:| vai mai si toate textele cu tenta trista..cu final de te punea pe ganduri..'jaluzelele'..'pantofii'..'pisicul'si cred ca mai sunt..parca asteptai o contiunuare dupa ce se termina fiecare..sperai sa aiba un alt final..dar uite ca ramaneai in spatiu dupa un fragment dinasta..sa nu mai zic ca la 'printesa mea' am plans:|..m'a impresionat asa tare.. din toata cartea cel mai mult mi'a placut 'printesa mea'..'amore' tocamai din cauza tuturor incurcaturilor si a finalului la care nici nu te asteptai;)) f tare..adica daca stau sa ma gandesc nu prea pot alege ca toate'mi plac..si nu ma mai lungesc ca poate n'ai chef de explicatii..felicitarile mele de carte, succes la vanzari:)

†WildRose†
Felicitari pentru seccesul avut.Eu am cumparat cartea din Vama si mi-a placut tare mult.Pe cand o noua carte?

BuBuLiNa i
ehhhh merci dar am luat deja cartea superba Felicitari no comment.Sarbatori Fericite!!!

Laura
cred si eu k ai vandut-o! f tare cartea, bravo :D

Birghila
da… se pare ca nu degeaba se spune ca esentele tari se pastreaza in sticle mici…poate si din cauza unei supraaglomerari de evenimente din ultima perioada vad poate mai mult si depasesc realitatea…cartea este sensibila si marcanta prin fatul ca multi se regasesc in personaje ( si nu ma refer doar la mine), si in romantismul lor timid si simplu, dar profound, care nu are nimic din dulcegariile clasice ( apropo, citesti Beigbeder?). In fine, metaforele ce lasa loc interpretarii ( capcana ursului, fluturele sau fantana) denota pentru mine , un observator atent, care s-a oprit asupra unor amanunte, traite de toti , de unii cu intensitate, de altii cu indiferenta…
sincere felicitari …cartea merita citita, si traita , insa nu de oricine - iar asta este o parere personala…

geniu prost
cum este in vama? presupun ca genial. apropo ai mai scris ceva? astept cu sufletul la gura urmatoarea ta carte, presupun ca ai de gand ca mai publici una.

Monik
Ma bucur ca iti faci lansarea asa rpd (prima mea zi dupa un examen :)). Fac tot posibilul sa fiu acolo.
Imi pare rau ca nu ti-am raspuns pana acum, desi cartea am citit-o in vreo o zi juma'. Mi-a placut mult, felicitari pt idei. Ma asteptam sa fie mai multe povestiri din Vama dar a consemnat stilul lor, mi-a placut finalul in special la unele. Adica citeam, ma gandeam "ok, o sa fie happy end" si la sfarsit ma surprindeau.

Alina
Buna!
Imediat cum am ajuns acasa, am inceput sa o citesc de curiozitate!
Apoi nu am mai reusit sa o las din mana! m-a emotionat de multe ori si am sa o recomand cu caldura prietenilor si nu numai!
Mult succes in continuare si sa ne vedem sanatosi prin Vama, Sighisoara sau munte! :)

Soxi
Uite ca de abia acum am terminat cartea...mi-a luat cam mult dar na...
Mi-a placut la nebunie!!! Preferatele mele sunt: Mos Ilie (e cea mai dramatica...cu toate ca m-a enervat la culme tipul de fata m-a marcat Mos Ilie. Nu stiu cum sa-ti explic dar mi-a dat o stare foarte ciudata), Izoprenul si Rapa.
Oricum fiecare povestioara are ceva in care gasesc cate o bucatica din mine.
Imi place limbajul...atat de comun dar plin de farmec. Ce mai...chiar mi-a placut!
Good work!

© dedexter
Da, la chestia cu sufletul la gura...chiar da :)) La fiecare poveste eram "ok, abia astept sa o termin" doar ca sa vad care e finalul.
Si...as fi citit-o intr-o zi..dar nu am vrut sa o termin asa repede :))
De fiecare data cand citesc o carte care imi place mult ajung sa o termin repede si ma enerveaza ca se termina imediat :))

andree
e superba cartea! si nu zic asta doar ca "sa te perii",vorba tatalui meu, ci e intr-adevar ceva unci. finalul este atat de diferit fata de ce se asteapta cititorul. totul este o metafora. opera ta invita la meditatie,la ceea ce imi place mie sa numesc euristica. sunt atatea posibilitati in orice facem si tu prezinti cel putin 2,la o lectura mai atenta. ceva ce lipseste: cateva informatii despre tine,autorul operei. cum de nu am auzit pana acum de dan nita?

Ralu
Am citit cartea. E genială. Îmi place enorm *Izoprenul*, îmi aduce aminte de-un prieten, a cărei melodie preferată era Vama Veche - Omul Plajei.. Minunată cartea, pe bune. :*

VerSus
Printre picuri de viata cotidiana si picoteala de iarna am terminat si eu de citit [cate o poveste sau doua pe zi :P] cartea ta. Mi-au placut in special "Trandafirul" (tatal care, intre 'aburii' spirtosi ce dau uitariea de sine-n alte realitati exotice [drama unei priprii incercari esuate, pe care o insufla insa copilului spre realizarea viitoare], isi invata fiica sa viseze si sa aduca-n realitate visul), "Pepi" (o lectie cum, oricat de puerile ar parea, nu trebuie sa renuntam la parti din noi care ne confera individualitatea), "Mos Ilie" (uneori scopul nu il constituie bunastarea fizica a sinelui ci persoanele ce ne inconjoara si interactiunile, alaturi de pretuirea 'bunurilor' spirituale...ce ne apropie), "Pantofii" (mi-a creat o imagine individuala a unei "Ëa de Vama" generala misto), "Sex" (foarte artistica transpunerea-n metafore simbolice a trairilor organice)

si "Cavalerul Locurilor Sfinte" (ar fi multe de zis aici). La "Puncte" ar trebui multa lume 'corporatista' sa ia aminte, cat si la "Firma". Imi place cum prezinti si cum insufli 'magia' in jurul unor locrui prin oamenii ce le dau viata. Si cum te regasesti in ce scrii (nu voi zice nimic de "Rapa" ;))) Te asteptam cu noi scrieri! :)>

SnowDay
Da, am citit-o. De fapt, o am in dublu exemplar acasa pentru ca mi-am cumparat-o eu de pe Internet, de la libraria europeana si am primit-o si de ziua mea de la o prietena care a luat-o din Vama. Mi-a placut foarte mult Pepi. Mi s-a parut o lectie foarte buna de viata pentru fetele / baietii care fac sacrificii pentru a-i multumi pe cei la care tin, uitand de ei. Chiar daca e vorba despre renuntarea la copilarie (cum e vorba in nuvela ta) sau despre altceva.

Didi
da...foarte misto cartea...bravo:)

Păpădie
nu pot sa cred ca exista carte despre vama!!!!
jur!!!!
mi-ai facut ziua mega happy!!!
abia astept sa o citesc:X:X:X:X:X

Micusao
Hey:) am citit cartea ta, e foarte frumoasa:) Te felicit pentru asta>:D <
have a nice day:)
astept urmatoarele;))

Ily Babe
Ce pot să iti spun ..
Am citit.o in cateva ore.
Cred că dacă esti cu om care citeste, nu excesiv de mult, insă indeajuns pentru el, poti invata si alte lucruri din fiecare povestire in parte. Zic asta, pentru ca in ziua de azi, toti au luat.o razna cu a noastra cultura.Si e pacat.Ma gandesc ca urmeaza generatii care ar trebui sa fie scoliti intensiv cu ( scz cacofonia) carti. Insa sa ma abtin ca niciodata nu se stie. Si hai sa zic, in general toti care au un anumit tip de gandire ar trebui să invete.
Si revenind la lectile pe care le poti invata,cred ca lucrurile respective, schimbă si multe din propiile păreri.
Pe mine cu sigurantă, Nopti de vama m.a purtat pe malul mării.
Mult succes in continuare.
Asteptam viitoarele carti :)
Esti un scriitor de viitor :)

Crina
Am citit cartea. e superba..ai un talent :X .in unele faza mam regasit:in cea cu cpilul care se uita pe geam si se gandea ce ar fi daca tipa pe care o vedea ar cadea, si in cea cu tipa care citea in tren in drum spre mare nu stiu ce atlas de medicina... daca mai scrii cv let me know.... multa bafta!

Cezara
Am ramas in pana de net, vreo 2 saptamani...si n-am apucat sa-ti dau mesaj mai devreme ca am terminat cartea. E geniala [ :X ], uhm...cat de trista a fost povestirea " Printesa mea", imi dadusera lacrimile in timp ce o citeam. N-am cuvinte, e foarte tare cartea....da-i prea scurta.[ :(( ]
Cartea mi-a facut un dor nebun de Vama Veche [ :X ]

Irina
Este o carte in care fiecare se va regasi, in una sau mai multe povestiri.
Cei care se simt doar niste copii mai mari vor adora “Zmeul Zmeilor si Fat Frumos”…acelea care nu acum mult timp isi doreau sa fie printese isi vor indeplini visul citind “Printesa mea”…iar cei care inca nu stiu ce si cum vor primi niste sfaturi valoroase in “La agatat”…aceia care se simt prizonieri ai rutinei vor avea motive in plus sa incerce sa evadeze dupa ce vor citi “Firma”, “As vrea sa fiu”, “Puncte”, “Izoprenul”…
Ceea ce uneste toate povestirile din aceasta carte este viata…diferite momente, etape prin care am trecut cu totii, acele clipe in care ne-am intrebat “De ce tocmai eu?”, “De ce nu ma intelege?” si mai ales clipele in care ne-am surprins zambind si spunandu-ne “Ce viata ciudata…minunat de ciudata!”.

Biscu
chiar mi-a placut:) majoritatea povestilor sunt triste, dar prea frumoase :)
bravo.
volumu 2 o sa existe?;;)

Madness
superba coperta:X
am si eu cartea si zilele astea cand am vazut-o mi-a starnit un dor de vama:X

Woman set
Am citit cartea !
Felicitari ..
Am ras si am plans citind "Nopti de vama" !
>:D <

Alexandra
Am citit-o azi. Ma daramat, ma reconstuit. Ai un mod de a scrie pe care nu l-am mai intalnit pana acum, tai in carne vie si totusi esti asa de bland, de om. Felicitari, spor la scris in continuare, Vama si muntele o sa iti ofere mereu subiectul. Mi-as dori sa te intalnesc din intamplare langa un foc de tabara recitand "Liber". Numai bine>:D <. Alexandra

Alexandra
Din lipsă de timp sau lipsă de nu ştiu...am terminat-o abia azi de fapt acum vreo 2-3 minute aşa...Şi stiu ca probabil o să scriu un pic cam multe chestii ca de obicei..însă nu te obligă nimeni să citeşti,dar eu ştiu că trebuie să scriu...
Lungă introducere şi dacă mă întrebi pe mine,urăsc introducerile lungi aşa că voi trece la subiect. Per total mi-a plăcut,ee poate nu am fost atât de impresionată de poveştile cu animale cum am fost de cele cu şi despre oameni,dar...will see.
Aşadar cine se remarcă în mulţime,oare cine?Bineînţeles Moş Ilie,de departe povestea mea preferată pentru ca omul acesta(nu ştiu dacă a existat cu adevărat sau a fost doar rodul unei imaginaţii bogate)era extrem de pasionat în a răspândi misterul din fiecare carte oricât de proastă ar fi ea ,dacă cineva are talentul de a povesti s-ar putea să te convingă să o citeşti...iar faza cu sinuciderea de la şfârşit arata cât de mult valorau acele cărţi pentru el şi de asemenea câtă bucurie avea în suflet atunci când ajuta câte o poveste de dragoste sau prietenie să prindă contur...Next "Râpa"- îmi place linbajul liber folosit,cenzura care lipseşte,apoi "Pantofii","Zmeul Zmeilor şi Făt-Frumos redă exact aversiunea pe care o aveam eu faţă de basme când eram mică,bine nu că acum aş fi prea mare dar...eee şi eu am sris o chestie "F şi Kama Sutra" care ironizează idealul regăsit în basme. Să vedem "Pepi",da mi-a plăcut din cauza faptului că de cele mai multe ori suntem forţaţi să facem lucruri pe care nu ni le dorim cu adevărat pentru anumite persoane...şi atunci ne gândim dacă merită...Ştii la ce m-am gândit când am citit"Izoprenul"? La melodia de la Vama Veche "Omul plajei" aceea cu tipul care se satura de viaţa de birou şi alege să se mute la plajă. Aa şi să nu uit o chestie pe care am observat-o şi mi-a plăcut. Versurile melodiilor care aproape apar în fiecare povestire. E o chestia ca aceea pe care o faceau mai demult cu natura care se dezlănţuia în funcţie de sentimentele umane,aici muzica ţine locul acestora. E foarte bine punctat pentru că nu prea mai există persoane care doresc să citească cărţile lui Balzac pline de descrieri după părerea mea inutile,chiar dacă la nivel stilistic...e prea tare tipu'. Aşa "Pictorul" m-a prins pentru că pare o secvenţă din romanele poliţiste,şi am o slăbiciune pentru ele...Iarăşi "Machiajul a fost o poveste foarte tare..."Te iubesc" o ştiam ,dar m-a amuzat la fel de tare ca prima dată...şi pentru că deja am scris prea mult,mult prea mult o să mă opresc aici...

Jully
Buna Dan!
Foarte faine pozele!:)
Si cartea este extraordinara,superba si foarte frumoasa.Nu am terminat-o inca,dar imi place la nebunie!Good luck!

Mery
Bineinteles! am facut comanda pe internet de la o biblioteca online.este foarte frumoasa! imi pare totusi rau ca nu am reusit sa daruiesc cartea si cu un autograf de la dumneavoastra

Cristina:
le-am primit. am si citit-o deja. superba:X. felicitari!

Andreea
Hey!
Am primit cartea am si terminat-o de citit, e foarte bine scrisa, iar unele dintre povesti chiar m-au imprsionat.
Recunosc, credam ca voi citii lucruri numai cu si despre Vama, dar nu ma plang, intrucat chiar a fost o lectura placuta.
Aveam o curiozitate, cat la suta fictiune, cat la suta experienta si cat la suta povestiri auzite de la altii exista in carte?
Mult succes in ceea ce faci, si iti multumesc inca o data pentru o dupa-amiaza minunatata pe care am petrecut-o in compania povestilor tale!
Sarbatori calde iti doresc!

Diana
am luat cartea,acum 2-3 zileee, e super, multumesc mult >:D<

Lorena
Buna. Am luat azi cartea si am citit deja jumatate din ea. Trebuie sa spun ca imi place foarte mult felul tau de a scrie. Povestile cu catelusa si pisicul, Printesa mea si Pisicul....m-au dat peste cap. Dar de ce mereu trebuie sa sufere animalutul ?:(. Cred ca pana diseara am sa o termin de citit. Ma bucur ca ai ales sa imi trimiti cartea. Succes pe mai departe cu scrisul. Poop. Lorry.

haha, f tare. imi plac povestioarele. unele sunt atat de triste incat am ramas socata ...spre ex ac cu mos Ilie si cea cu tipa kre statea prea mult la firma....le-ai scurtat viata asa simplu exact knd nu ma asteptam :)). Ai o imaginatie f bogata :P. Imi plc k sti sa ti captiv cititorul pn la sf povestioarei. Felicitari :P.

Andreea
Am citit-o toata, in tren spre casa, era prea cald sa dorm dar totusi am reusit sa imi pun neuronul in functiune. Cel mai mult mi-a placut Artistul, probabil pentru ca de cand am ajuns acasa, pe langa mici 'halucinatii' cu diverse persoane si locuri de la mare simt si nevoia sa pictez, dar intr-un fel mi-e frica asa ca nu am reusit sa deschid cutia cu vopseluri.

Monica
Buna. Nu vreau carte, pentru ca am deja una, pe care am citit-o in juma de zi. Dar vreau sa te laud: a fost geniala, m-a dat pe spate. La fiecare sfarsit de povestire am avut cate un zambet.

Catalina
ramasesem datoare cu un feedback: extraordinara cartea...:) felicitari...

Diana
am luat cartea,acum 2-3 zileee, e super, multumesc mult >:D<

daaa, 'Printesa mea', asta m-a facut sa vreau sa iau carteaaa!
povestea asta m-a impresionat cel mai mult dintre toate,inca nu am terminat cartea :D
multumesc, Sarbatori fericite si tiee!

Monica
Vad ca mesajul anterior s-a trimis fara mesaj :)))
Am apasat enter dupa ce am scris subiectul si s-a trimis... E clar, nu m-am trezit inca dupa Revelion :) Vroiam sa-ti spun ca am citit cartea, e draguta, sa mai scrii.

Alexandra
am inceput sa o citesc imediat ce am venit de la posta si e placut sa te poti plasa la mare si prin gandurile, amintirile altuia; eu una sunt o mare iubitoare de mare, de reverie, de liniste, in viitorul apropiat si de vama...cu sufletul sunt mereu la mare. dupa ce o termin, am sa iti spun mai multe. :)

azi la scoala am terminat cartea :)
o astept pe urmatoarea cat de curand ;))
am o intrebare: aveai pe cineva in minte, o poveste reala, cand ai scris mos Ilie?

Ana
hey --
vroiam sa ma scuz de absenta prelungita (sesiunea e mortala de-a dreptul) si sa-ti spun ca pana acum nuvela mea preferata, pe primul loc, e cavalerul locurilor sfinte :)
bineinteles imi mai plac si alte nuvele dar nu le prea pot clasifica intr-o anumita ordine: printesa mea, jaluzelele, machiajul, foamea, sirena, rapa... cred ca putem foarte usor sa bagam jumate de carte in top asa ca o sa ma limitez la titlurile astea pe moment.

Iuliana
Buna... dimineata! Cred ca-i dimineata deja :)
Am terminat de ieri carticica de la tine si parca as mai lua-o odata de la capat, prea repede am citit-o... Reactii la cald - mi-a placut pentru ca nu m-a plictisit si m-a tinut tot timpul atenta. Intr-adevar sunt unele dintre nuvele care mi-au placut mai mult decat altele, dar chiar si in cazul celor care nu mi-au placut atat de mult au existat unele reactii sau finaluri care m-au surprins. De fapt daca este sa vorbesc despre carte folosind un cuvant este ca m-a surprins - la un paragraf anume, la un final neasteptat, la un punct de vedere la care iarasi nu ma asteptam, la unele observatii atente si tot asa. Mi-au placut mult Pisicul, Mos Ilie, Nu pot sa cred, dar daca este sa ma gandesc pe urma imi vin in minte si multe dintre celelalte, Jaluzelele, Doi fluturi, Fantana.
La cea din Piatra Mare am reusit cel mai bine sa ma transpun in locurile alea, poate pentru ca le-am umblat. Foarte interesant caci m-a intrebat o prietena cu care eram vineri in varza cum e cartea, si daca iti poti imagina in minte locurile si oamenii - si i-am spus ca cel mai interesant la cartea asta e ca pe langa faptul ca 'vezi' locurile si oamenii, poti sa simti ce simt ei, sa traiesti povestea odata cu ei. Frumos!
Gata, nu mai spun nimic caci probabil o sa crezi ca exagerez... :P
Mi-a placut. Mult. Multumesc! :)

Violeta
am citit cartea,foarte frumoasa;ma asteptam sa scrii mai mult desprea vama,recunosc.:) toate povestioarele erau interesante,unele cam triste,dar frumoase.felicitari!
keep up the good work

Marian
eu am luat-o asta-vara de la tine chiar din Vama de langa merele glazurate:) am citit-o dupa intoarcerea din Vama ca sa intre ca o bere rece dupa un drum lung prin arsita. nota 10. carticica e de colectie. o recomand cu caldura celor care nu au avut ocazia sa o prinda. cheers!

Ilinca
...si mi-a placut tare mult :)
Mi s-a facut dor de Vama, asa cum era ea inainte, cand vedeai doar campul, marea si casele localnicilor, eram mica dar imi amintesc ce frumos era...
Printre nuvelele mele preferate se numara: "Cel mai singur om de pe pamant", "Pisicul", "Doi fluturi" (asta e clar pe sufletul meu) si "Rapa"...
Felicitari si iti doresc multa inspiratie pentru urmatoarele scrieri...:)
Ilinca.

Dalia
Am terminat de citit cartea. Foarte faina. Cel mai mult mi`a placut "Nu pot sa cred" si "Rapa".

Luana
Din ce-am citit pana acum pot sa-ti spun ca, sincer, imi plac mult povestirile tale, sunt simple si tocmai de aceea le gasesc pline de farmec si se simte ca le-ai scris cu suflet; plus ca proza scurta e preferata mea. Am citit destul de mult la viata mea, undeva spre 200 de carti si bineinteles ca asta nu ma face o cunoscatoare adevarata de literatura, dar am invatat sa apreciez sentimentele pe care mi le transmit anumite carti, iar povestirile tale le gasesc foarte simpatice si cu care poti sa relationezi, din viata obisnuita.
Iti multumesc si imi pare bine ca ma pot bucura de ele.
Numai bine!

Septimia
read your book. am devorat-o in doua ore. Rar se intampla asa ceva. m-ai facut sa ma simt in Vama. 'Pantofii" e si impresia mea...

Catalin
misto cartea.'izoprenul' chiar m-a spart.

Maria
Dane, azi a fost cartea ta. M-a bucurat si intristat deopotriva. Imi doresc sa continui sa scrii. De ce doare intalnirea cu blandetea si gingasia ma intreb, nu te intreb sa stii...

Lori
Buna!! pe la mijlocul lui aprilie te intrebasem cum pot sa intru in posesia cartii , sa o fac cadou unei prietene Stabilisem ca vorbim sau ca vin acolo unde lucrezi Nu am mai ajuns pentru ca i-am organizat o petrecere surpriza Dar de 1 mai am fost amandoua in Vama, te-am gasit, am cumparat cartea ta si i-am facut-o cadou Iti multumesc multumesc pentru ca ne ai adus zambetul pe buze cand am citit amandoua cu sufletul la gura cartea ta si mult succes in continuare.

Oana
Bravo si multumesc,Dan!Mi-a placut mult cartea , scrisa cu mult umor , dar dincolo de el ,imi place sa cred ca am descoperit metafora ascunsa in fiecare poveste.Am ras de multe ori , dar pe ultimele pagini am si plans.Am dat cartea mai departe, pe cand urmatoarea?

Adriana
ai avut dreptate :) m-a fascinat cartea, m-a facut sa zambesc, sa oftez, sa-mi amitesc de vama de altadata, de oameni frumosi si de visele spulberate.
mi-au placut toate povestile, fiecare in felul ei aparte... si totusi, singura poveste care m-a impresionat destul de mult a fost cea cu pisicul.... deznadejde... era sa izbucnesc in lacrimi la metrou. mi-am sters incet ochii si am privit oglinda geamului. fizic eram tot acolo... dar mi-ai facut mintea sa zburde... departe.
sunt sigura ca fiecarei persoane care a citit carticica de povestiri fantastice, i s-a potrivit la un moment dat, sau altul, una dintre povestile tale, si a zambit.
as vrea sa te felicit. :) si iti multumesc...
P.S.: a venit vara... nisipul, razele cu ochelari si miile de culori

Wanda:
am terminat cartea a 5-a oara :X . geniala !
ahh.. eu am cumparat cartea din Vama :D, si ma asteptam sa fie dementiala . mi-am gasit destule raspunsuri in ea.iar acum cand ma mai intristez,mai citesc "Pisicul", "Pepi" si "Sirena" , apoi ma pun pe picioare.singurica :D

Oana
hello :) scuze ca revin abia acum cu review-ul :). Foarte draguta cartea,interesanta. A fost o placere sa o citesc :). Poate la vara te vad din nou in Vama si reusesc sa te felicit personal . Astept un volum 2 :).Multa bafta in continuare!

Evora
Multumesc!Am citit cartea de doua ori si pentru cineva care nu citeste decat romane e mult:)Mi-au placut povestioarele,ai un suflet inca tanar si asta e mare lucru.Stii ce nu mi-a placut?Sunt prea scurte si ma intristam ca visul se termina:)

Cristina
Printre pampersi si mancat si somnuri si plimbari si jucarii...am reusit sa citesc "Nopti de Vama". Pentru mine au fost minunate momentele de citit. Totul e atat de real si de aproape. Regasesti lumea de care te indepartezi cand stai prea mult in casa, undeva intr-o localitate uitata de lume.

Liliana
Foarte frumoasa cartea, interesanta si merita sa o citesti! o recomand! eu am terminat-o in 2 seri :)) bravo Dan

Cristina
Cartea? Pai povestea cu Mos Ilie m-a facut tzandari. Si restul mi au placut f mult, dar aia cu Mos Ilie....
Oricum, ca idee..mi se pare ca ai un stil foarte misto de a scrie, doar ca (la fel ca si mine) esti cam sumbru. Incerca si tu mai multe happy end-uri, si incearca sa redai mai mult atmosfera de Vama pentru ca tu stii cel mai bine cum sa faci asta.
In rest felicitari maxime, n am cautat greseli gramaticale (asa cum promisesem) si cartea mi-a placut mai mult decat ma asteptam (si ma asteptam s ami placa mult).
Asa ca treci la "partea a II a". :*

Irina
Buna. Cartea a fost geniala, mi-a placut enorm de mult.

Ruxandra
si mi-a placut tare, tare mult. regasesc in ea viata noastra, a tuturor, de zi cu zi, in diverse ipostaze, ca si o sensibilitate nebanuita care insoteste fiecare povestire in parte. felicitari - si sincer as mai vrea sa citesc si alte lucruri pe care le-ai scris sau le vei scrie! Multumesc!

Ilinca
Mi-au placut Noptile tale de Vama...povestioarele au farmec, putin mister si...zvac, parca se spun singure :) Asteptam urmatoarea carte :) Succes!

Tudor
Am si citit cartea intre timp. Geniala.
Ah, si am mai fost si la Vama saptamina trecuta, 17-19 septembrie.

Samirah:
le-am luat pe ambele cand au aparut.ai facut o treaba minunata!!!!!!!!! il astept pe al treilea!!!!!!!spor!

Serban
si acum imi mai aduc aminte cand erai in vama si vindeai cartea si m'am ofticat atat de tare ca n'am avut bani sa o cumpar. insa cum am ajuns acasa, am dat comanda:D si a meritat din plin!

Valentin
A fost super! Sper sa ne revedem si in septembrie cand vin iar in vacanta. Cartea se bucura de succes si-n Iraq :)

Irina
Hello, poate ma ti minte...am cumparat si eu cartea de la tine pe la sfaristul lui Iulie. Am zis ca inteleg ce inseamna feedback pentru un scriitor/oare (fiind si eu una) asa ca iti dau un feedback scurt avand in vedere ca nu am terminat inca care dar sunt la jumatate: Imi place, sunt metafore in povestioarele respective care sunt valabile in special in ziua de azi si in societatea romana actuala; nu totul este zis pe fata dar cea ce trebuie exprimat direct si in limbaj curent, este facut bine. Este pana acum o carte foarte misto de citit in metrou cand vrei sa evadezi fetele sumbre ale calatorilor dar si sa le intelegi necazurile care ei presupun fiind unice pe pamant si demn de o suferinta acuta. Este "cool" de citit si acasa duminica dupa amiaza ca un cocktail pentru ameliorarea inceputului de saptamana care urmeaza sa strice oarecum senzatia de libertate...mersi...well done!

Alexandra
am avut norocul sa mi se citeasca aceasta carte de autorul ei, in persoana...multumesc Dan, pt o noapte perfecta de Vama, la capatul unui pahar de vin rosu si un scaun improvizat pe o lada prafuita de bere...fiecare povestioara e plina de farmec, de sens ... de savoare..o recomand cu mare placere si te mai felicit o data si aici...nu stiu daca iti amintesti de mine, dar pt mine ramane o "noapte de vama" cu Dan Nita...

Andreea
Cartea a fost interesanta. nu seamana cu celelalte carti cititie. nsh ce m`a facut sa o termin. dar f faina. Congratz :)

Maria
super cool cartea ta..o am din vama de la tine dar nu cred ca iti amintesti de mine..in fiecare ai pus ceva special, ceva ce ramane in suflet..mi-a placut si cea cu alexa..m-am regasit acolo. si eu am un caine care e nebun dupa mine ...si eu la fel ...ca veni vb. am citit o data ceva si am retinut, anume: daca vrei sa cunosti caracterul cuiva uite-te cum poarta cu animalele si vei intelege ..cred ca ai un suflet tare bun... in orice caz succes pe viitor!

Bianca:
Hello! Ieri am cumparat ambele volume. Sunt foarte reusite!! Dar, trebuie sa admit ca mi a placut mai mult Nopti de vama 2. Felicitari!

Anca:
Hey!Am citit primul volum din Nopti de Vama si vreau sa te felicit!Mi-a placut foarte mult abia astept sa citesc si volumul al 2-lea si sper sa scrii si volumul al 3-lea.Succes in continuare!

Adelina:
Buna!Am citit primul volum din Nopti de Vama si as vrea sa-l cumpar si pe-al doilea.Referitor la primul volum,cam triste povestile,cu un final neasteptat;oricum mi-a placut.Dintre toate mai amuzanta mi s-a parut cea cu functionarul cu izoprenul la munca.
Exista posibilitatea sa-mi trimiti cartea prin posta?

Diana:
Sunt nerabdatoare sa citesc al doilea volum, primul mi-a placut super mult. Astept cu sufletul la gura si partea a doua.

Sorina:
Superba cartea ,citiind cartea ta mi-am dat seama de maruntele lucruri care ne fac cu adevarat fericiti .Vreau si volumul 2 !!

Andreea:
sunt fericita ca am putut sa cumpar volumul 2 direct de la autor :) ffffff tare ...am inceput cartea imediat ce am instalat cortul :)

Isi:
Hei, sunt datoare cu un mic feedback, asa cum ti-am promis . Eu sunt unul dintre cititorii care a luat cartea din Cluj, din Janis Stuff. Mi-a placut mult, unele povestioare chiar foarte mult, in special capitolele "Cretu", "Mama" și "Doctorul". Un singur lucru m-a surprins in mod negativ, si anume muuultele greșeli de gramatica. Stiu ca nu e vina ta, ci a editurii probabil, dar e pacat sa nu mai vezi o limba romana corecta nici macar in carti. M-as bucura (si sunt convinsa ca si multi altii) ca la urmatoarele lucrari sa iei si aspectul asta in considerare. Iti urez o zi frumoasa, si mult succes pe mai departe!

Oana:
ah da, am apucat si sa citesc prima carte si as vrea sa-ti scriu multe multe despre ea dar nu prea am timp acum. Ma gandeam ca mie mi-ar placea sa primesc feedbackuri detaliate la ce scriu..dc as scrie Mi-au placut majoritatea povestirilor dar ma asteptam sa fie mai multe din vama...a fost placut sa regasesc locuri cunoscute si dragi. In special mi-a placut cea de la munte, cu cabanierul care a dat foc la cabana...e interesant ca au stiluri atat de diferite si m-a incantat cea cu fluturii si ..cred ca cel mai putin mi-au placut cea cu statul la cort in vama si iesitul in club a...Spor la scris in continuare, o sa incep in curand si vol 2 si dc vrei, revin cu comentarii mai detaliate.Felicitari! Te imbratisez prietenos.

Diana:
buna dan:)
in primul rand felicitari! am citit aici pe facebook cateva fragmente din cartea ta si m-au impresionat. erau lucruri mici pe care suntem de cele mai multe ori mult prea grabiti sa le observam, dar care sunt atat de frumoase, se profunde daca ne oprim o clipa din zbuciumul nostru cotidian si le privim.
oamenii chiar au nevoie sa citeasca carti de acest gen, mai ales acum.

Maria:
Mi-au fost făcute cadou cărțile de către Ioana pentru că ne impresionează pe amandouă lumea Vămii :D.

Le citesc acum și sunt perfecte, felicitări. AM pus steluțe povestirilor care-mi plac: Nu pot sa cred, Pepi, Firma, Amore, Plaja... etc.
Iar în Nopți de Vamă cred că ai scris despre noi, sau cel puțin cred că ai văzut grupul acela de fete care dansa nebunește pe melodiile lui Zdob și Zdub.

Anyway, keep going, great artist.

Oana:
Pot sa zic ca mi-au placut foarte mult, majoritatea avand cate un sfarsit la care chiar nu ma asteptam si mai mult decat atat in multe din ele regasindu-ma fara sa vreau. Ar fi multe de spus insa o sa ma opresc aici si o sa astept de ce nu volumul 3 din frumoasele Nopti de Vama:)

Alexandra:
fac eu cumva rost de el! trebuie neaparat. m-am indragostit de-a dreptul de primul volum...a fost cel mai frumos cadou primit vreodata de la un amic de-al meu. felicitari pentru ambele volume si mult success!

Elena:
Buna, din fericire deja sunt fericita detinatoare a celor 2 volume pe care le-am luat chiar din Vama.(Felicitari, sunt foarte tari....il asteptam acum si pe al 3-lea). Succes in continuare!!!

Luana:
Buna
Eu am cumparat al doilea volum chiar la lansare, mi-ai dat si autograf, multumesc. Bineinteles, mi-a placut foarte mult :)

Anda:
acum am terminat primul volum!in momentul acesta...vai serios...ce trairi...sincer in momentul asta nu prea am cuvinte, inca sunt in "transa" si ma gandesc la ce am citit...nu stiu daca e ceva in neregula cu mine dar sincer am plans de am rupt si am intensificat tot...defapt a fo intens, asa de la tine. Imi place sa citesc si de obicei traiesc ceea ce citesc de aceea a reusit sa imi ajunga asa la suflet...defapt nu de aceea mi-a ajuns la suflet ci pentru ca era imposibil sa nu o faca. Imi place cum ai ilustrat tot si cum ai incheiat fiecare povestioara , si talcurile care le-ai atins si TOT...mi-a luat-o mintea razna... am inceput-o si nu am lasat-o din mana de cand m-am trezit pana ce nu am citit-o toata, adica pana acum, nu tu mancare, nu tu apa. Unele povesti le-am citit de 2 ori ca sa fiu sigura ca nu mi-a scapat ceva...si dupa fiecare povestioara dai cu ochii pe pereti si cu visarea...pe bune, tot respectul! As fi luat fiecare povestioara in parte si as fi scris parerea si cum m-a facut sa ma simt dar ma tem ca zici ca sunt nebuna deci, dupa cum spuneam : Tot respectul! Gata te las ma apuc de Vol 2

Irina:
de la primele povestioare imi suna a ceva cunoscut: ai stilul lui kafka cu siguranta - metamorfoza si satira uneori clar;proza in povetioare scurte dar concentrate. simple si/dar complicate cateodata. nu am citit inca foarte multe pt ca nu am timp dar o sa revin pe parcurs cu pareri mai concrete, respectiv cu pareri la povestioare, stil si poate altele. sunt foarte curioasa in cate moduri a fost perceputa cartea....fiecare poate sa inteleaga sau nu ceva ))

Probabil ca esti satul de ‘recenzii’ dar ‘riscul’ probabil ca ti l-ai asumat
Desi am ajuns acasa pe la 4, la 10 eram up, mi-am facut cafeaua, am fumat o tigare pe o meldoie in surdina ca volumul ‘doare’ in dimineata asta :)) si m-am pus sa termin cartea…. Ma gandeam la ea de aseara cand nu am reusit sa o termin….
Imi aminteam acum ca m-am intalnit cu tine intr-o seara friguroasa de octombrie. In capul meu era ceva de genul: in sfarsit am reusit sa iau cartile….a durat cateva luni…initial nu le-am luat din comoditate…apoi de teama….dar pana la urma am zis ce naiba e doar literatura (asa am invatat eu la facultate: literatura e literatura =)) ). De ce nu mi-am luat cartile mai devreme, cand eram in vama…? De ce imi era teama? Nu stiu, de adevar, de o parte din mine care cateodata vrea sa fie altfel sau care poate chiar e, care vrea sa simta mereu ce simte cand e in vama…apoi a urmat intamplarea de vara din vama…. Si parca imi era teama sa vad ca mai exista si alte exemple cand daca scoti anumite contexte din mediul vamii isi pierd ‘aroma’ (hmmm, vorbesc prostii ‘vama’ e in suflet…. Eh, e bine, mereu invatam ceva…)
Credeam ca imi va lua ceva timp pana sa le citesc din cauza acelei stari….hmmm…. se pare ca nu… ma gandesc si acum cum ma uitam la carti care zaceau intr-un colt pe masa si parca aveam starea aia de sevraj =)) ma uitam la ele, le-as fi luat sa le citesc, dar nu, parca de teama ca nu imi vor face bine….
Dar pana la urma am zis, wtf, si here we go, ce nu te omoara te intareste asa ca am deschis cartea.
Asa cum iti spuneam credeam ca puteam sa intuiesc ceea ce ai scris si o zic in continuare ca m-am inselat. Probabil ca daca era asa cum ma asteptam as fi fost complet dezamagita, dar asa surpriza a fost pe masura.
Mi-a placut la nebunie idea cu povestioare scurte, nu a facut decat sa sublinieze diversitate in forma simpla dar complexa a noastra. Noptile, care te duc cu gandul la noptile din vama, sunt mult mai mult de atat. Excelent cuvant pentru a ascunde o multitudine de sentimente, stari.
Cred ca cel mai mult m-a surprins simplitatea complexa daca pot sa spun asa si usurinta relatarii – imi permiteau atat de mult sa imi imaginez lumile prezentate, chiar daca totul era mascat de metafore cateodata. A contat foarte mult, pentru ca daca nu ‘vad’ lumea/lumile relatate intr-o carte….o/le ‘diger’ foarte greu….
Recunosc ca au fost cateva povestioare (3-4) unde m-ai pierdut. Nu le-am inteles. O sa le recites, trebuie sa aiba un sens…sau nu , o sa vad. Ref la greseli, cerde-ma totul ‘curgea’ atat de lin incat daca esti prins in poveste treci peste ele fara sa le sesizezi.
Restul, asa cum ti-am mai scris din cand in cand, au fost atat de…cum sa spun…. reale si triste si dulci incat ba zambeam amar, ba irionic, ba ma zburleam, ba ma trezeam cu lacrimi in ochi sau ma pierdeam prin amintirile trezite, culminand cateoadata cu inchisul cartii pentru ca to much is to much, si nu in sensul negative neaparat .
Legatura cu Vama insa cred ca am prins-o imediat: starea aceea de liber, de tine si de a fi ‘tu’’; multitudinea de oameni, caractere, povesti – ca si cum ai fi intr-o metropola de la sine inteles multiculturala, la o scara foarte mica evident, numai ca intr-o ordine a lumi mai simpla, mult mai simpla….ca intr-o bula de aer in care chiar respiri. (pot sa vorbesc for ever despre asta, dar ma opresc)
Relatarile tale sunt atat de bine realizate si exprima niste starii prin care am trecut multi dintre noi, incat chiar daca in prima faza te ‘darama’ nu o fac decat sa te refaca si sa iti aduca aminte de cum esti tu sau ca uite, nu esti the only care a dat-o in bara sau care si-a luat-o in bot…ca nu esti singurul care nu stie ce vrea, dar care din pacate ii raneste pe cei din jur cu acest ‘eu’ nehotarat, nestiutor, care penduleaza mereu intre ce e bine dpv social sau din alt punct de vedere….
E atat de mult relatat despre mine, despre tine, despre noi ca oameni, de desoperiri, de trairi….. despre cat de simplu ar trebui sa fie si totusi pentru noi nu este simplu pentru ca nu vrem…. Despre faptul ca ranim oameni fara sa ne dam seama pentru ca nu ne cunoastem pe noi…..
Nu pot sa i-au toate povestioarele la rand, ar fi stupid si oaresi cum inutil pentru ca am putea discuta la infinit pe teme, simboluri, ce a vrut sa insemne etc, si prefer sa am discutiile astea live….daca o fi sa ne mai vedem prin vama.
Am fost placut impresionata ca multe povestioare, asta din cele zise de tine, au fost chiar traite de tine. E normal o sa spui tu, eh, da ai dreptate acum, nu stiu de ce aveam impresia ca ar fi trebuit sa fie povestile altora.... si iarasi am ramas surprinsa ca ai putut sa relatezi la fel de intens si trairile altor. Sper sa am ocazia la un moment dat sa aud povestile de la care ai plecat pentru cat mai multe dintre ele.
Hmmm, gata ma opresc aici, si asa se pare ca am scris muult, desi am scris probabil atat de putin fata de cate imi trec prin cap.
Oricum, inca o data felciitari! Astept volumul urmator pt ca acuma ma gandesc cu groaza oare ce as putea sa citesc dupa ce am citit cartiel tale, pt ca nimic nu va mai semana cu ele…

Andreea:
am citit cartile in 3 zile.superbe cel mai mult mi-a placut "Machiajul,la agatat normal pepi ,rapa,foamea:)),dorintele,jaluzelele si vecinul.vama e vama si e cel mai bun si frumos loc,te face sa iti doresti sa traiesti sa nu pleci si sa crezi ca visele pot devin realitate.te face sa uiti de griji sa te uiti la mare cum iti inghite visele si dorintele

Irina:
buna. am ambele volume luate de 1 mai din vama:) sunt foarte tari:) bravo

Diana:
am citit ambele volume, sunt extraordinare! mi-au placut la nebunie:)... ne-ai dat o lectie, dan: si anume viata are la baza lucruri atat de simple care iti pot aduce atata fericire si implinire spirituala, numai daca te opresti putin din zbuciumul cotidian... doar putin. mi-au placut toate povestioarele, toate au substrat, toate pot fi interpretate si chiar aplicate in viata noastra de zi cu zi. ...din aceste doua volume AVEM CE INVATA, iar pe langa asta, sunt o lectura foarte placuta, menita se destinda, mai ales acum, pe frigul asta, ne va purta cu siguranta cu gandul la vara ce va veni anul viitor:)
LE RECOMAND cu draga inima tuturor doritorilor, pentru ca merita intr-adevar!
iar pe tine dan, te felicit si iti urez inspiratie buna pentru volumul 3♥
te admir si te apreciez sa stii, esti un artist!! bravo! :)

Cartea interzisa in librarii - Nopti de Vama

2010-05-14T08:49:00.000-07:00

Dupa ce m-am lovit, la prima editie a Nopti de Vama, de tot felul de probleme in a pune in vanzare cartea in librarii, iata ca acest lucru se prelungeste si in a doua editie.
Cred ca din toate refuzurile aiuritoare pe care le-am primit, cel mai haios a fost de la Librariile Humanitas: "Daca Liiceanu ar vedea asa ceva la el in librarie ce ar spune ?" - ha !, se referea la poezioara mea de pe coperta spate: "Am pantalonii rupţi în cur şi-n cot mă doare, / Căci sunt haihui sub steaua mea în noapte, / Cântând la focul de pe plajă pân` soarele răsare, / Indiferent că inima-i ici sau bate-n altă parte. / Sunt şoimul liber ce zboară-n cerurile mele / Cu aripile plutind cald, pe grifuri de chitară..." - ce sa ii explic eu respectivei ca am scris-o la un foc pe plaja in fata la Cherhana intr-o noapte de Vama si ca intr-adevar aveam pantalonii rupti in cur si nu mi se pare ca e gaura in cer daca am scris asa !

Oricum, pentru cei care doresc "Nopti de Vama", uitati cum poate fi luata:
- direct de la mine, o trimit prin posta sau curier - putem lua legatura prin mail pe hi5 sau facebook
- de la cea mai mare librarie online - librarie.net - click aici

Reactii, de la cei care au citit prima editie, pot fi citite in postul de mai jos. Cartea contine povestioare despre Vama, munte, cluburi, cabane, singuratate, speranta si dragoste.

La rasarit plimbandu-ma pe plaja in Vama

2009-11-11T00:18:00.001-08:00

Noaptea la Stuf in Vama, cu Depeche mode pe fundal :)

2009-11-04T02:22:00.000-08:00

Zmeul Zmeilor si Fat Frumos - citita de mine

2009-07-30T23:36:00.001-07:00

Te iubesc - citita de mine

2009-06-25T00:55:00.001-07:00

Cum se poate cumpara Nopti de Vama ?

2009-06-24T00:54:00.001-07:00

O intrebare cu urmatorul raspuns:

- ori de la o www.librarie.europeana.ro

- ori de la taraba nr. 14 a anticarilor de la Universitate - din Centrul Bucurestiului

- ori, daca puteti da o fuga pana in Drumul Taberei - putem sa ne intalnim direct, cu stabilirea cum si unde prin mail la: chicot00 arond yahoo punct com - scriu asa ca sa nu il ia programele de spam automat - si sa nu uit, daca nu primiti raspuns inseamna ca am plecat din Bucuresti, si atunci revin cu recomandarea de a apela la librarie.europeana.ro care are sediul tot in Drumul Taberei si poate fi contactata la librarieeuropeana a rond yahoo punct com

Atentie - nu se gaseste prin nici o librarie, iar editia aceasta chiar nu cred ca se va gasi - ce sa fac, pe unde am fost mi-au spus ceva de genul: "Dan Nita ? Pai nu sunteti cunoscut" "Nopti de Vama ? Nuvele, nu se vand, sorry" - parerea mea ca au cam gresit, dar asta e parerea mea :) cred ca sunt cam subiectiv, dar ma bazez si pe faptul ca vad succesul avut de carte in doar o luna juma de la lansare

Despre lansare

2009-06-20T04:21:00.000-07:00

Si cica a fost si lansarea. S-a venit de s-a umplut Ironul, s-a vorbit despre carte si Vama, s-a cantat despre munte si mare pana la 4 juma dimineata, sper ca toata lumea a petrecut o seara / nopate frumoasa.
Eu am avut emotii gramada, de, era prima oara... cand lansam o carte, asa ca mare noroc cu Horea ca a luat el mingea mai intai, a rulat-o de colo-colo si dupa aceea mi-a pasat-o la fileu + la fel, noroc cu Mada si Genyy ca au pornit si ele in driblinguri literare si vamaiotice :)
Stiti cum e chestia cu o imagine face nu stiu cate mii de cuvinte, asa ca ma opresc aici si dau mai jos imagini:

17 iunie 2009 - Iron City Bucuresti - Lansare "Nopti de Vama"

2009-06-11T01:22:00.000-07:00

Lansarea "Nopti de Vama" va avea loc pe 17 iunie - miercuri - in Iron City la ora 20. Intrarea va fi libera si cartile vor fi puse in vanzare cu o reducere de 25%. Dupa lansare va fi folk live pana dimineata.

Adresa Iron City este: Strada Blanari 21 (la subsol) - Este langa Lipscani si chiar vizavi de Club A. Pentru o harta cu locatia apasati aici.

O fata - citita de mine

2009-06-07T04:49:00.001-07:00

Nebuni de viata si parfum - citita de mine

2009-06-07T04:44:00.000-07:00

Dorintele - citita de mine

2009-06-07T04:38:00.000-07:00

Zmeul Zmeilor si Fat Frumos - citita de mine

2009-06-07T04:08:00.000-07:00

Te iubesc - citita de mine

2009-05-25T00:53:00.001-07:00

Prietena - citita de mine

2009-05-24T08:09:00.000-07:00

Doi fluturi - citita de mine

2009-05-24T08:05:00.001-07:00

Pantofii - citita de mine

2009-05-24T07:34:00.001-07:00

Foamea - citita de mine

2009-05-24T07:33:00.001-07:00

Te iubesc - citita de mine

2009-05-24T05:22:00.001-07:00

Amore - citita de mine

2009-05-24T05:12:00.001-07:00

Liber - citita de mine

2009-05-24T04:50:00.000-07:00

Liber

Am pantalonii rupţi în cur şi-n cot mă doare,
Căci sunt haihui sub steaua mea în noapte,
Cântând la focul de pe plajă pân` soarele răsare,
Indiferent că inima-i ici sau bate-n altă parte.

Sunt şoimul liber ce zboară-n cerurile mele
Cu aripile plutind cald, pe grifuri de chitară...

Pisicul - citita de mine

2009-05-20T09:56:00.001-07:00

Cel mai singur om de pe pamant - citita de mine

2009-05-20T09:55:00.000-07:00

Printesa mea

2009-05-08T09:04:00.000-07:00

Îl chema Alexa, prefera acest nume decât obişnuitul Alex pentru că mai avea câţiva Alexandru chiar la el în bloc şi ar fi fost doar un alt Alex printre alţii, aşa însă, cu un „a” în plus, se simţea că este mai individualizat.
Era un singuratic, cu ceilalţi copii din faţă nu îi plăcea să se joace, i se părea că îl tratau nasol, nu îl integrau în grupul lor, îl făceau mereu să se simtă ca şi cineva din afara. Bine, nu se gândea că poate şi atitudinea lui de copil cu vise şi cuvinte altfel decât a majorităţii celorlalţi îl transformau în ochii lor într-un „Nas pe sus”, „Nu de gaşcă” etc.
Avea însă un prieten. Sau mai bine zis chiar o prietenă. Pentru că, deşi aceasta era doar o căţeluşă maidaneză albă şi slabă, „suplă” cum spunea el, era sufletul cel mai apropiat de el.
Povestea cum se cunoscuse cei doi era una frumoasă: ai lui aproape că îl forţase, ca de atâtea alte ori, să iasă afară din casă, să lase lumea calculatorului în care stătea toată ziua, pentru cea „reală”. Aici, ca de obicei, se simţise cât se poate de nelalocul lui, şi apelase la o metodă la care tocmai se gândise pentru a scăpa de ceilalţi copii, la v-aţi ascunselea se prefăcu doar că se ascunde, se duse de fapt pe şantierul părăsit de peste drum în căutare de „comori”. Împuşcă astfel doi iepuri dintr-o dată, unul era acela că scăpa de nesuferiţii vecini, iar cel de-al doilea, se răzbuna pe ei punându-i să-l caute ca proştii cel puţin un timp.
Pe şantier sărea ca de obicei din movilă în movilă, sau cum îşi imagina el, din munte în munte, se strecura prin conducte, „pasaje secrete” pe care le ştia doar el, ocolea cu atenţie fiarele aruncate peste tot, „capcane” lăsate pe acolo de cine ştie ce oameni răi. Tocmai îşi închipuia cum cu un băţ lichida un batalion întreg de inamici ce încercau să îi asalteze ascunzătoarea de vârful muntelui, când o observă pe ea. Căţeluşa maidaneză venea dintr-un şanţ, cu ochii speriaţi şi coada între picioare. Alerga înspre el şi se lipi tremurând de picioarele lui mici. Îl privi rugător cu ochii apoşi şi se ghemui mai bine în el. Alexa încercă să o liniştească mângâind-o, vorbindu-i, degeaba, ea tremura în continuare. Nu peste mult timp apăru şi motivul acestui comportament al căţeluşei sub forma a trei dulăi ce urcau şi ei în fugă din şanţ.
Primul instinct al băiatului a fost acela de a o lua la fuga, îi era frică de multe ori de câini, iar cel puţin unul dintre cei trei, dacă s-ar fi ridicat pe labele dinapoi l-ar fi depăşit cu un cap. Dar când îşi mişca piciorul pentru a o tuli, o simţi pe căţeluşă cum se lipeşte şi mai tare de el. Ochii ei ii cereau ajutorul mai convingător decât dacă s-ar fi folosit de cuvintele oamenilor. Atunci a luat cea mai curajoasă hotărâre din viaţa sa. Strânse în mână băţul cu care lichidase atâţia inamici şi se aruncă urlând către cei trei câini. În mod ciudat, dar mica mogâldeaţă îi puse pe fugă înapoi în şanţ. Când se reîntoarse pe movilă la căţeluşă, aceasta se oprise din tremurat şi dădea veselă din coadă. Se repezi şi începu să îl împingă cu boticul ei umed, în timp ce el o mângâia vesel. Aşa s-au întâlnit.
Urmarea a fost la fel de aventuroasă pentru micul nostru erou. Când a plecat spre casă ea s-a luat după el. Nu îl lăsa inima să o gonească, iar cu vorba bună nu o convinse să se oprească. Îl urmă chiar şi în scară, şi pe trepte până la etajul doi unde stătea, iar când mama lui deschise uşa, spre marea groaza şi uimire a ei, căţeluşa ţâşni drept spre sufragerie, unde se ascunse în spatele canapelei. Urmă un adevărat război civil în casă, în care copilul se dovedi de o îndrăzneală si încăpăţânare neobişnuite pentru el, făcându-i până la urmă pe ai lui să-i accepte noua prietenă.
Relaţia dintre cei doi era extraordinară. Ea descoperise un om care o iubea, care se juca toată ziua cu ea, care abia aştepta să ajungă de la şcoală acasă pentru a o vedea şi a reîncepe tot felul de nebunii. El descoperise sufletul către care se putea deschide, care îl făcea fericit.
La început au fost tot felul de faze haioase cu adaptarea. Ei îi era frică de aproape orice, de multe ori o vedeai alergând pe hol înspre camera lui ca să se ascundă lângă el, iar Alexa, mândru, se vedea cavalerul fără teamă care îşi apără „Prinţesa”, căci aşa o botezase, aşa că lua o poză marţială şi flutura o sabie de plastic către cine ştie ce duşman nevăzut. În ceea ce priveşte mâncarea, nu era mofturoasă deloc, se vedea că fusese obişnuită până atunci doar cu ce apuca să găsească prin coclaurii din cartier. Mai greu era când o scotea la plimbare prin faţa blocului, când ea devenea de multe ori speriată când se apropia vreun maidanez, iar băiatului îi era frică ca vecinii din faţa blocului să nu îi facă vreo glumă proastă şi să arunce cu pietre în ea sau cine ştie ce altceva.
Treptat lucrurile au evoluat. Relaţia lor a devenit şi mai apropiată, se cunoşteau din ce în ce mai bine, de exemplu ea îl ghicea imediat dacă era supărat şi venea să-şi lipească boticul de palma sa, gâdilându-l, iar apoi nelăsându-l până nu redevenea vesel. El ii intuia orice dorinţă şi o surprindea cu diverse cadouri care o făceau să ţopăie veselă prin casă dând din coadă de parcă era un ventilator. Ajunseseră să doarmă amândoi în patul lui, deşi ai lui credeau că ea doarme în culcuşul pe care i-l amenajaseră sub birou. Apropo de coada ei, aceasta aproape că nu se mai lăsa între picioare nicicând, iar ochii nu mai aveau ocazia să îi sclipească speriaţi. Ba chiar la un moment dat a început să fie mofturoasă la mâncare, spre veselia lui Alexa şi disperarea părinţilor săi. Şi afară devenise mai încrezătoare, nu mai fugea speriată când se apropia un alt câine de ea, chiar dacă era vorba de un maidanez agresiv, învăţase să îi trateze cu atitudine relaxată, ba chiar să se joace cu ei.
Asta până într-o zi. Una ca oricare alta pentru restul oamenilor, una pe care Alexa nu o va uita niciodată. Era în vacanţă, abia aştepta să iasă afară cu Prinţesa lui, mai ales că acum avea să îi facă o altă surpriză plăcută. Cumpărase o minge de jucărie de la Petshop, care scotea tot felul de zgomote când o rostogoleai şi vânzătorul îi garantase că va avea un mare succes la orice câine. Făcuse acest lucru şi pentru că o văzuse de câteva zile într-o stare ciudată. Era mai puţin jucăuşă, nu venea la culcare în patul lui decât după ce o căută prin toată casă, nu prea se mai atingea de bolul de mâncare deşi îi luase exact chestiile ei favorite etc.
Când au ajuns afară totul s-a petrecut foarte simplu şi repede. El a aruncat râzând mingiuca şi i-a strigat să i-o aducă, iar ea a plecat lătrând după ea, însa fără să se mai întoarcă. O să-mi spuneţi că o astfel de întâmplare nu e nici nouă, nici că ar fi ultima, dar din păcate pentru Alexa i se întâmplase lui. Mult timp a stat şocat în mijlocul străzii aşteptând-o, pe urmă a început să o strige din ce în ce mai tare, pe urmă să o caute disperat după blocuri, pe şantier, chiar a traversat şi bulevardul pe care ai lui îi interziseseră ferm să îl treacă singur. Apoi a început să plângă, singur printre oamenii care treceau grăbiţi în jurul lui spre muncă sau casă. O bătrânică s-a apropiat de el şi a încercat să afle ce are, însă el nu putea să spună printre hohote decât „M-a lăsat Prinţesa mea !”, adică o frază care nu o lămuri pe femeie. Ea încercă să-l liniştească întinzându-i o ciocolată scoasă din poşetă. El însă nu o luă, ci îşi continuă căutarea disperată mai departe, după alte blocuri, în părculeţe pe care nu le ştia, în locuri virane, sub maşinile parcate peste tot, până când, după ce se lăsase seara, îşi dădu seama că se pierduse şi el. Atunci se duse în faţa unei scări de bloc şi începu din nou să plângă în hohote.
Părinţii lui Alexa au reuşit să-l găsească abia după ce au apelat la poliţie. Maică-sa mai că făcuse o criză de inimă, taică-său nu ştia ce să mai facă, să-i tragă două palme pentru prostia de a pleca atât de departe sau de a plânge o dată cu el după căţeluşă.
Zilele au început să treacă. Alexa nu mai stătea deloc la calculator, mânca pe fugă, făcea totul repede pentru a avea cât mai mult timp să stea afară. Aici îşi continua fără încetare căutările, peste tot, din nou şi din nou, dar degeaba. De multe ori se ducea cu ochii împăienjeniţi de lacrimi şi se ascundea pe şantierul părăsit unde putea să plângă fără să-l vadă nimeni în tunelul său secret. Apoi se ducea pe movila unde o văzuse prima data şi privea spre şanţ sperând ca ea să apară speriată şi alergând către el...
La un moment dat s-a îmbolnăvit. Pur şi simplu tuşea încontinuu şi îl durea sub coaste, fără ca medicul de la Salvare să găsească un motiv. Radiografiile şi testele nu au arătat nici ele nimic, însă slăbea văzând cu ochii, iar ai lui nu ştiau ce să mai facă. Taică-său veni cu ideea să-i ia alt câine. Şi îi aduse un pui de câine-lup foarte drăguţ care, cum îl văzu pe băiat, se duse drept la el. Degeaba, Alexa îl mângâie un pic şi apoi recăzu pe perne. Îi aduse un pechinez care alerga vesel prin toata casa, dar acelaşi rezultat. El îşi voia Prinţesa lui, sufletul lui pereche. Ai lui au apelat, în disperare de cauză, la specialişti în psihologia copilului şi aceştia au venit cu tot felul de sfaturi, unele care se băteau cap în cap, altele care, se pare că au avut efect pentru că, prin aplicarea lor, Alexa îşi reveni cât de cât.
Din nou nu mai ieşea decât din când în când afară. Majoritatea timpului şi-l petrecea iar pe calculator, însă acum ai lui nu mai spuneau nimic în contră, bucurându-se că măcar face ceva.
Şi iată ca veni şi ziua aceea. Ziua în care şi-a reîntâlnit Prinţesa. Era plecat la văru-său în alt cartier, când o ceată de câini jigăriţi se apucară să caute prin tomberoanele dărâmate de la gheena blocului. Prima dată crezu că iar visează, dar pe urmă îşi dădu seama că printre ei era chiar ea. Avea coada între picioare, i se vedeau toate coastele, avea o cicatrice încă roşie deasupra unuia dintre ochi, era schimbată mult, însă era Prinţesa lui. Aproape că zbură către ea ţipând. Ea îl văzu şi dădu să se apropie, coada i se ridică puţin spre vechea poziţie mândră cu care îl obişnuise atâta timp, însă un mârâit scurt ce veni de la unul din ceilalţi maidanezi o făcu să-şi bage la loc coada între picioare şi să dea înapoi din faţa lui. Alexa se întoarse turbat spre câinele care mârâise, unul flocos maroniu, şi se aruncă asupra lui, cum se aruncase în urmă cu doi ani asupra celor trei din şanţ. Ca şi atunci, maidanezii dădură înapoi din faţa lui, însă acum căţeluşa îi urmă supusă, spre disperarea lui Alexa care stătea pe loc şi se bâlbâia: „Prinţesa mea, sunt eu, Alexa, sunt eu, unde te duci ? Eşti nefericită, vino înapoi !” şi altele şi altele care îi treceau atunci prin cap.
Căzu din nou la pat, de data aceasta mult mai grav....
Au trecut trei ani. S-a schimbat guvernul, o mare bancă a dat faliment, toată ţara a stat cu sufletul la gură la transmisiunea TV în direct a unei luări de ostatici, trei generaţii au dat Bacul, alte trei au intrat în clasa întâi, o grămadă de copii s-au născut... peste o mie de zile, cu tot ce aduc ele.
O căţeluşă albă, slabă, cu o cicatrice deasupra unuia dintre ochi, cu blana în mai multe locuri parcă mâncată de molii, stătea aşteptând în faţa unei scări de bloc. Când vedea pe cineva deschizând uşa se repezea să intre, însă uşa îi era trântită în nas, ba chiar, la un moment dat, primi şi un picior care o făcu să se încovoaie schelălăind, dar nu să părăsească locul din faţa uşii. După multe ore reuşi, în sfârşit, să se strecoare înăuntru, când un cuplu prea ocupat să se vadă unul pe altul decât orice altceva în jur, a ieşit din scară. Cu coada adânc între picioare se învârti dezorientată pe la parter, apoi se repezi în sus pe scări. Urcă exact ca o săgeată până la primul etaj, privi acolo la uşile de pe palier, le mirosi şi apoi se repezi mai sus. La etajul doi nu mai avu nevoie să se plimbe, se duse ţintă la uşa pe care o cunoştea. Se aruncă pe ea cu labele din faţă şi începu să latre din ce în ce mai tare, coada dădea în sus, în jos, în stânga, în dreapta, de parcă era din nou ventilator. Uşa se deschise şi în cadrul ei apăru o bătrânică care mai că fu dată pe spate de căţeluşa care se repezi înăuntru. Ajunse în sufragerie, nu văzu pe nimeni şi se duse spre camera prietenului ei, aproape că trecu prin uşă când intră în ea, însă nici aici nimeni. Se roti în jur. Era un alt pat acolo, iar în locul calculatorului era un televizor, alte perdele... Se aşeză scâncind pe locul unde cândva era culcuşul ei şi se strânse ghem.
În sufragerie, bătrânica forma tremurând un număr de telefon:
- Alo, alo... Ajutor ! Hingherii ? Ajutor, un monstru a năvălit peste mine în casă, mă sfâşie, mă omoară. Da... Da, vă dau adresa...

Dorintele

2009-05-08T08:55:00.001-07:00

„Dorinţele se pot îndeplini ?” scrisese Lucia la status pe hi5. Şi comută şi opţiunea pe avizarea obligatorie a comentariilor înainte de postare. Nu voia să primească vreun răspuns. Era întrebarea ei retorică şi supărată, aşa că fără nici un comment.
…
- Hai, miss, in Club A ! suna vocea entuziast-rugătoare a lui Nico.
- Nu ştiu miss ce să zic, nu prea am chef azi.
- Hai, miss, „n-am chef azi” ? Lasă-l pe Chirilă şi hai ca am convins-o şi pe Magda. Ne ducem cele trei muşchetare !
- Bine, miss… oricum nu prea ai cum să rezişti asaltului micuţei Nico şi apoi poate era mai bine decât să stea la ea în cameră şi să patruleze în gol pe net. Dar vreau doar să dansez !
…
La intrare coada te întâmpina veselă şi dătătoare de informaţii privind înghesuiala dinăuntru. Om lângă persoană, mişcări în grup şi pe culoare care ba dispăreau, ba apăreau în adevărate şuvoaie dansante. Necunoscuţi zâmbind şi spunând ei ştiu ce la ei ştiu cui…
- Miss, nu mai fă mutra asta de parcă zici că intri în examen la civil.
- Ţi-am spus, miss, în seara asta nu prea sunt în formă. Şi chiar nu vreau să mă trezesc cu vreunul că trage de mine. Vedeţi, nu vă depărtaţi dacă vă strig un S.O.S.
- Fără grijă, o aprobă râzând Magda şi se aruncă în amestecul uman ce fremăta pe ring.
De ce oare am venit ? se întrebă în timp ce se mişca în ritmul boxelor. Mamă, ce călcare în picioare ! Ba, uite şi la ăla cum se bagă în mine, da, frate, m-am prins, ok.
- Miss, haideţi mai încolo, pare mai liber.
A, bravo, genial, acum sunt exact pe curentul spre toalete. Ha, tare, scap de dracu` şi dau de tătâne-su, uite-i pe ăştia doi, Doamne, oare îşi dau seama cât de ciudaţi sunt ? Dar nu trebuie să zâmbesc că m-am ars, vor crede că sunt funny şi nu mai scap de ei. Fir-ar, vreau doar să dansez.
Melodie după melodie, mişcare lângă mişcare, o vorbă acolo, o tequilla fugită după o bere, Clubul se dădea peste cap în vraja obişnuită. Grupul fetelor, împins, tras, spart şi refăcut deveni centru a mai multor cercuri de ochi şi atenţii. Nico – păi normal ea – deja se înfipsese şi la schimburi de taclale. Aşa că veni şi inevitabilul:
- Miss 1, misss 2 şi miss 3, Andrei, Plebea şi Morty dacă am înţeles bine…
Gata, acum că tot s-au şi prezentat, Lucia permută spre atenţie sporită. Plus spre arta de a refuza mersul prea departe fără a jigni.
- Am înţeles că eşti la drept, îi strigă pentru a se face auzit Andrei.
- Da, răspunse ea în timp ce îi ridica zâmbind mâna ce cobora prea hai-hui.
- Am făcut şi eu doar un an la drept, pe urmă mi-am dat seama că nu e de mine şi m-am mutat la conta la ASE, îşi începu povestea vieţii tipul. Acu…
Fata nu prea îl auzea decât din trei în cinşpe. Şi oricum ea venise doar să danseze…
Celelalte două muşchetare ajunseseră într-un separeu vorbind cu cei trei pe când ea dansa singură în mijlocul unui mol format lângă scenă. Se gândea la ce scrisese la status. Mda, pune şi ea întrebări stupide pe hi5. Să nu uite să-l şteargă atunci când ajunge acasă. Aoleu, şi poate că ar fi fost mai bine să se ducă şi ea mai aproape de fete, nu de alta, dar dacă apărea unu mai insistent să poată să le bipuiască de salvare. Sau şi mai bine, să ia un taxi şi să plece, oricum se cam plictisise. Da. Un ultim dans şi asta va face.
Tipul care o invitase la acest dans era mai tăcut decât ceilalţi. Foarte bine, pentru că îi plăcea melodia şi aşa putea să îi asculte versurile. „Kiss me out of the bearded barley / Nightly, beside the green, green grass / Swing, swing, swing the spinning step / You wear those shoes and I will wear that dress. / Oh, kiss me…” se roteau în spatele ochilor ei. Şi, fuck, îşi dădu seama abia când buzele lui deja le atingea pe ale ei că el luase mesajul cam la propriu iar ea nu fusese atentă la preîntâmpinare…
Acasă. www.hi5.com. Conectare. E-mail: lucia2050@yahoo.com. Parola: floaredecolt. Login. Edit status: „Dorinţele se pot îndeplini ?”, tastă răspunsul ţipând „DA !!!!!”.

1 mai in Vama Veche

2009-05-05T03:41:00.001-07:00

Cica am fost de 1 mai in Vama - supriza, nu ? :))

Impresii asa la cald: frig - asta prima la cald - a doua la cald - friiig :)

bun, in afara de cele de mai sus:
- a disparut Epava deci a ramas numai Piratii
- terasele de pe plaja au disparut - Shire Expirat etc - a ramas doar inima Vamii Stuful - ura ! - iar Expiratul s-a refacut undeva mai spre granita - chiar de doua ori mai mare - are si turnulet si etc
- legat de mai sus a aparut imbecilitatea cu "aleea de promenada si pista de biciclete" - ce inseamna sa trebuiasca neaparat sa arunci banii pe ceva
- preturi la cazare nesimtite - de, hai sa ne imbogatim in 3 zile - intre 1 mil juma si 1 mil cam peste tot - dar au revenit spre normale duminica spre luni
- timpul destul de nasol sambata duminica dar luni o superbitate - pentru cei cativa zeci care au mai ramas - da belea efectiv timpul
- concerte peste concerte
- oamenii sunt tot acolo si cat vor veni ei Vama va fi Vama

cateva poze:

La agatat

2009-04-29T15:54:00.001-07:00

- Nu vă e frig ?
Asta era întrebarea stupidă care îi ieşise din gură ! Şi jap repede între valuri sperând că cele două tipe ori nu l-au auzit, ori nu au înţeles ce a zis, ori o iau ca o miştocăreală. Şi nu drept ce era, adică singurele cuvinte imbecile care au putut să îi iasă din gură când le-a văzut echipate complet în costumul Evei.
Împroşcând vijelios în stânga şi în dreapta, mai să dea cu capul de geamandura roşie, ba chiar încurcându-se în lanţul ce o lega, Ionuţ se blocase în gând la un „Mamă, mamă ! Ce caut aici ?” care îl repeta unul după altul.
Încă de când se urcase în tren în Constanţa mirosise că intră în altă lume. În personalul înghesuit se intra pe uşă sau pe fereastră la libera alegere, iar înăuntru cantitatea de pleată pe metrul pătrat depăşea tot ce a mai văzut până atunci. A, şi se lectura angro pe băncile vechi, numai clasici ruşi de la 30 de grade în sus.
În Mangalia, aplicând tactica de a se lua după curentul general de opinie a ajuns într-un maxi taxi probabil făcut din elastic. Nu de alta, dar pe când fiecare avea deja cu mult peste membrele regulamentare în posesie, printr-o punere în comun forţată şi superapropriată, şoferiţa, încrezătoare în capacităţile extensibile ale maşinii, încă mai zbiera:
- Haideţi ! Intraţi ! Mai intră ! Hai că mai e loc !
Deşi majoritatea pasagerilor îşi exprimau şoptit opinia, destul de motivată, că mai se putea intra poate doar într-o parte anatomică a ei, îndemnurile ţipate se pare că aveau ca urmare creşterea numărului de locuitori ai mijlocului de transport. Şi când acesta se puse în mişcare cu formidabila viteză abia mişcătoare, omului nostru îi trecuse pentru prima dată prin cap fraza ce i se va roti prin creier peste 3 ore în valurile de la Vamă. „Mamă, mamă ! Ce caut aici ?”.
Răspunsul îi veni seara pe plajă. Păi tipe, gagici, fete. Şi încurajat de un buchet de cocktail-uri preluate la bord de la Tequila Sunrise, plus încrezător în cămaşa care va sclipi în luminile stroboscopice în discoteci, se duse spre unde vedea că se strânge cea mai mare populaţie.
Pe când afla că singurul bec aprins din faţa terasei nici nu auzise de noţiunea stroboscopic, cum la fel nici luna de sus, răspunsul sau ajungerea la îndeplinirea răspunsului începu să i se prezinte cam în ceaţă. Adică la fel cum păreau lucrurile prin nisipul ce plutea în faţa Stufului.
Şi aici începe – param taram pam tam – „Povestea tristo-tragică a lui Ionuţ” – cred că sună mai mişto în engleză, „John`s sad and tragic story”. Omul venit să-şi găsească perechea în Vama Veche şi să stea cu sărutul în ureche. Care story mergea cam aşa: venire la cort la 5 juma unde îl întovărăşea spre adormire sforăitul vecinului, ieşire cu înjurături la 7 juma fix din cortul transformat în cuptor sadic, pendulare între plajă şi apă până la prânz când se ducea să mănânce ceva la Şoni, Mitocanu` sau Bibi apoi somn de voie pe izopren sub un copac, urmat de înot până seara, când, fără cămaşa lui de disco, se ducea pentru o porţie de frustrări ce ţinea toată noaptea, ba în Stuf ba, în Expirat. De ce tragică, de ce frustrări ? Păi, personajele negative, grămadă din ele, adicătelea conlocuitoarele noastre de pe acest Pământ, nu ştiu cum, dar se pare că nu se dorea nici una să se constituie în răspunsul dorit la întrebarea ce nu înceta să i se rotească sub părul lui brunet şi cârlionţat. Şi cum după câteva zile / nopţi, situaţia nu se schimba, îi veni ideea să înveţe şi el de la alţii. Aşa că renunţă să se mai zbenguie patetic şi se proţăpi în mijlocul mulţimii, iar acolo încercă să urmărească pe ăia mai de succes cum procedau. Şi aşa proţăpit ar fi rămas până în ultima seară, pentru că tot nu prindea nici un şpil, dacă nu captura o conversaţie între doi, ceva de genul:
- Nu ştiu, ai să-mi dai un sfat cum să procedez cu fetele ?
- Păi şi zici că eşti francez ? Vorbeşti foarte bine româna.
- Da, sunt la drept la master la Bucureşti de un an şi am prins-o.
- Păi, frate ! O întrebare, de ce vorbeşti aici în română ?
- Adică…
- Păi, vrei să agăţi sau nu ? Lasă dracu româna şi ţine-o numai pe franceză. La mintea cocoşului. Du-te printre ele, eşti francez venit în Vamă în vacanţă, faci turul Europei şi nu înţelegi boabă de română. Go !
- Merci, man.
Şi după cum urmări Ionuţ, sfaturile au fost cu adevărat de succes. Aşa că, ţuşti, la omul care le împărţise, bine, simţit, adicătelea însoţit de o mexicancă de vreo 40 aşa. Unde, printre shoturi şi îmbrăţişări drăgăstoase, fu pus la curs intensiv de agăţat. Ce să spună, cum să spună, pe care să-şi parieze timpul şi banii, ba, după ce aduse de la bar nişte produse locale de pe molcomele dealuri ale Cotnariului, i se făcu şi o demonstraţie. Ştii cum e, o imagine face cât o mie de cuvinte.
Cu lecţia învăţată, la orele mici ale dimineţii, Ionuţ e gata de bătălie. Nu era el, era un vamaiot romantic ce înjura cum se schimbase Vama pe care o ştia de atâţia ani de când venea aici. Dar, las că mâine va pleca la Corbu şi după o săptămână va face autostopul prin Europa în drum spre Paris. Nu voia să vină cu el în aşa o aventură ? Sau: tocmai părăsit de prietenă a venit în Vamă sperând că o găseşte aici. Şi o vede peste tot numai pentru a descoperi că nu e ea, nici parfumul ei şi nici ochii. Sau: acum face un studiu sociologic despre cum se poate trăi fără nici un ban în Vamă timp de 2 luni. Visează ca această analiză, odată prezentată, să schimbe percepţia oamenilor despre viaţă. Pentru că viaţa…
Dar ce te faci cu Ionuţ al nostru care se bâlbâie atât de tare când, în sfârşit, dansează cu o fată, că poţi înţelege la fel de bine că va face autostopul spre Paris sau că o întreabă dacă ştie să spele şi să calce pentru că lui îi trebuie o casnică. Iar când în sfârşit reuşeşte să spună ceva coerent, dacă ea nu a fugit deja înspăimântată, încurcă Parisul cu studiul sociologic obţinând doar mişcări din umeri şi „ne vedem când mai te sun”.
Aşa că ştiţi povestea: soarele sălbatic va goni dimineaţă din cort acelaşi om nedotat cu săruturi în nici o ureche. Numai că se ambiţionă. Continuă lecţiile în Epavă, printre sticlele de juma de pe masă şi cele de 2 litri ascunse sub bancă. Ce va zice, cum va răspunde, iar în cazul că… şi tot aşa. Ba trecu şi pe repetiţii. După o navetă de bere îi ciripea drăgăstos metalarului cu lanţ şi barbă care preluase rolul de parteneră de dans. Ce mai, totul pentru succes.
Iar seara bătăios spre Stuf. Unde, de ce nu ne mirăm, călca cu febleţe prin străchini gonind mai ceva fetele decât ar fi reuşit un personaj al lui Stephen King abia ieşit din azil şi cu tatuaj pe frunte: „Fă, te belesc în noaptea asta”.
Şi aşa dragii mei copii, John`s sad and tragic story – clar sună mai bine în engleză -, continuă până în ultima seară. Când, văzând că se îndrepta spre o nouă dănţuire de unul singur, hotărî să plece la cort mai devreme. Greşeală. Cel mai naşpa lucru în Vamă e să te duci singur la cort la ora 2 noaptea. După cum va observa şi el pe propria piele. Nici nu se făcuse bine comod pe izopren când auzi în cortul de lângă cântecul „A ! A ! A!”. Şi oricât încerca să îşi îndese în urechi sacul de dormit, ţipetele ei se auzeau din ce în ce mai-mai. Şi nici măcar vecinul nu sforăia. Aşa că la un moment dat, în mijlocul gemetelor şi frustrărilor adunate, se răsculă. Şi ieşi la luptă ca niciodată. Acum chiar nu mai era el acel Ionuţ brunet şi creţ aterizat aiurea în Vamă. Era cu adevărat cavalerul pe un cal alb care îi povestea fetei cu care dansa aventurile sale din Deşertul Gobi sau în luptă cu gărzile împăratului. Sau cum urmărea batiscafele bulgăreşti pentru a nu ameninţa flancul sudic al NATO. Iar când ea întreba amuzată ce-s alea batiscafe, îi povestea despre ele, le descria de jurai că tocmai ieşise înot din unul. Şi apoi trecea neabătut către stelele ce sclipeau complice şi unde petrecuse chiar vacanţa de iarnă sau despre planurile lui de a găsi o sursă de energie alternativă bazată de râsul fetelor. Şi tot aşa, se eliberase de toate complexele, îi vorbea fetei despre visuri, chitări, Vamă, noapte, poveşti frumoase şi tot ce se căznise tovarăşii să-i bage în cap în Epavă. Nu-i venea nici lui să creadă. Vorbi încontinuu până când ea plecă la răsărit şi prietenul care tot îi dăduse sfaturi până atunci îi comunica:
- Man, pe bune, trebuia la un moment dat să te opreşti şi să taci.

Nopti de Vama - Dan Nita - Cuprins

2009-04-29T15:46:00.000-07:00

- Cel mai singur om de pe pământ
- La agăţat
- Prinţesa mea
- Zmeul Zmeilor şi Făt Frumos
- Menestrel
- Nopţi de Vamă
- Pisicul
- Amore
- Derdeluşul
- Moş Ilie
- Firma
- Insecţii
- Foamea
- Scrisoarea
- Pantofii
- Aş vrea să fiu
- Prietena
- Puncte
- Doi fluturi
- Trandafirul
- Pe tren
- Pepi
- Cavalerul Locurilor Sfinte
- Dorinţele
- Sex
- Fântâna
- Sirena
- Izoprenul
- Jaluzelele
- Desen animat
- Pictorul
- Nu pot să cred
- Machiajul
- Ea
- Te iubesc
- Ursul
- Râpa

Plimbare dimineata pe plaja in Vama

2009-04-10T03:40:00.000-07:00

Si acum, daca va este dor de sunetul marii dimineata in Vama, va ajut cu cateva imagini, ca sa vi se faca si mai dor :))

Rasarit de soare in Vama

2009-04-06T00:39:00.000-07:00

Si bineinteles ma duceam la culcare dupa ce vizionam rasaritul - dau mai jos cam ce vedeam.

Dimineata la Stuf

2009-04-05T11:32:00.000-07:00

Soarele ma dadea afara din cort pe la 7 juma - nu stiu cum de mereu fetele vad ca rezistau si pana la pranz :)
Bun, si tusti la Stuf, normal - daca doriti sa va aduceti aminte cum era, postez un mic filmulet

Nopti de Vama

2009-04-03T01:04:00.000-07:00

„Hey ya… hey ya…” bătea Outkast din boxele Stufului. Nisipul se ridica în sus în ritmul paşilor. Grupuri-grupuri, unii dansau, alţii stăteau sprijiniţi de barca eşuată în mijlocul plajei, alţii dormeau lângă sticlele de 2 litrii de Skol înfipte lângă Stâlp. O noapte tipică de Vamă.
Cupidon stătea pe una dintre băncile scâlciate şi privea cu aer absent în timp ce îşi golea paharul. Nu ştia exact ce bea, probabil că o combinaţie de energizant cu ceva, îl căpătase de la un cuplu care plecase în noapte. Ca de obicei în aceste locuri renunţase la aripile care i-ar fi ţinut de cald şi optase pentru un tricou simplu roşu şi un blug negru.
„Cabron, cabron…” le ziceau cei de la RHCP. Se ridică de la masă mulţumit că încă avea o stabilitate de invidiat la acea oră din noapte. Da chiar, oare cât băuse, sau ce ? Blabla, începu să meargă înspre mijlocul desfăşurării de forţe. Cu fiecare pas făcut intra în ritmul melodiei.
„Smack my bitch up… sail away sail away…”, în mijlocul unei sărituri de pe un picior pe altul întinse o mână spre un tip ce se zbenguia pe aceeaşi lungime de undă cu el dar dotat cu o sticlă de vin pe jumătate goală. Acesta îi întinse recipientul care se dovedi pe jumătate plin când bău din el. I-l înapoie cu o mulţumire din cap. Apoi cu o mişcare rapidă, imposibil de văzut pentru oricare dintre muritori, îşi încordă arcul şi slobozi din el trei săgeţi. La întâmplare.
„Bagă sunetul mai tare dacă vrei să te combini… !” urlau Viţă de Vie. Bleah, asta nu-i plăcea, îi amintea de slujbă şi că la unul din pogo se trezise zilele trecute cu un cot în ficat care îi tăiase răsuflarea vreo 20 de minute. Poate că fusese un „client” nemulţumit zâmbi el în gând pe când se aşeză pe nisip lângă Stâlp. Aici fu salutat de grupul vesel care îşi pasau de la unii la alţii o sticlă de votcă. Intră în circuit neuitând să mai arunce din când în când câte o săgeată spre amestecul de nisip, muzică şi noapte. Nu-i păsa unde loveau.
„Aprendimos a quererte / Desde la histórica altura…”. Mai că înţepeni, Fuck, Che Guevara, ăsta se poate dansa în doi !, se ridică grăbit şi trecu la ţintit. Votca îl încălzise un pic, aşa că munca îi părea mai veselă decât de obicei, în plus că putea face figuri, cu o singură săgeată putea rezolva, dacă-i prindea bine, câte doi deodată. Râse când îşi dăduse seama că greşise una şi probabil că un cuplu se va sparge în curând.
„Start wearing purple…”, e aşa mai da ! „Start wearing purple for me now !...” striga cât îl ţineau bojocii în timp ce se prinsese în ditamai hora. Fetei care îl ţinea de umărul stâng îi alunecă mâna din greşeală în tolbă şi după lucirea de o clipă din ochi îşi dădu seama că se rănise în una din săgeţi. Mai că se încurcă amândoi în paşi, dar peste o clipă continuară salturile cu toată ceata.
„Eu în şatră m-am născut la marginea poianei…” hora continuă şi mai îndrăcită. Cupidon striga cu răsuflarea tăiată „şi acum mă întorc la oameni, mă întorc acasă !... poate chipul meu de om s-a schimbat cu anii, dar în suflet am rămas…” în timp ce se despărţi de ceilalţi, o trase în mijlocul horei pe fată şi începu să o învârtească în zbor.
„Hai dă-i bătaie DJ Vasile ! Se învârteşte roata… !” strigau amândoi rămaşi într-o învârtită pe nisip. „O să fie pâine !... Ziua şi noaptea de ani de zile…!”. Era aşa frumoasă cum îi zbura părul ei negru în care se ghiceau două codiţe colorate, era aşa frumoasă cu ochii care îi fugeau în sclipiri de tăciuni aprinşi… „La, la, la, la, o să fie ploaie ! O să fie mâine !”.
„Now we're walking down an alley / No I'm talking spiritually…” întrerupse Patrice seria de bătute. „Vrei să mănânci un papanaş, ştiu unul bun la Canapele” o întrebă aproape roşind. „Scuze nu mi-e foame, şi apoi cred că m-am tăiat în ceva la mână, trebuie să mă bandajez”, veni răspunsul pe când ea se îndreptă spre unul dintre grupuri. „There's a soul… a soulstorm everywhere…” continua Patrice.
Cupidon se sprijini de barca eşuată pe plajă şi începu să tragă absent cu săgeţi. I se rupea unde se duc. Întinse mâna după o bere pe când boxele cântau „Foicică de alun… la cârciuma de la drum…”.