Dorintele

„Dorinţele se pot îndeplini ?” scrisese Lucia la status pe hi5. Şi comută şi opţiunea pe avizarea obligatorie a comentariilor înainte de postare. Nu voia să primească vreun răspuns. Era întrebarea ei retorică şi supărată, aşa că fără nici un comment.
…
- Hai, miss, in Club A ! suna vocea entuziast-rugătoare a lui Nico.
- Nu ştiu miss ce să zic, nu prea am chef azi.
- Hai, miss, „n-am chef azi” ? Lasă-l pe Chirilă şi hai ca am convins-o şi pe Magda. Ne ducem cele trei muşchetare !
- Bine, miss… oricum nu prea ai cum să rezişti asaltului micuţei Nico şi apoi poate era mai bine decât să stea la ea în cameră şi să patruleze în gol pe net. Dar vreau doar să dansez !
…
La intrare coada te întâmpina veselă şi dătătoare de informaţii privind înghesuiala dinăuntru. Om lângă persoană, mişcări în grup şi pe culoare care ba dispăreau, ba apăreau în adevărate şuvoaie dansante. Necunoscuţi zâmbind şi spunând ei ştiu ce la ei ştiu cui…
- Miss, nu mai fă mutra asta de parcă zici că intri în examen la civil.
- Ţi-am spus, miss, în seara asta nu prea sunt în formă. Şi chiar nu vreau să mă trezesc cu vreunul că trage de mine. Vedeţi, nu vă depărtaţi dacă vă strig un S.O.S.
- Fără grijă, o aprobă râzând Magda şi se aruncă în amestecul uman ce fremăta pe ring.
De ce oare am venit ? se întrebă în timp ce se mişca în ritmul boxelor. Mamă, ce călcare în picioare ! Ba, uite şi la ăla cum se bagă în mine, da, frate, m-am prins, ok.
- Miss, haideţi mai încolo, pare mai liber.
A, bravo, genial, acum sunt exact pe curentul spre toalete. Ha, tare, scap de dracu` şi dau de tătâne-su, uite-i pe ăştia doi, Doamne, oare îşi dau seama cât de ciudaţi sunt ? Dar nu trebuie să zâmbesc că m-am ars, vor crede că sunt funny şi nu mai scap de ei. Fir-ar, vreau doar să dansez.
Melodie după melodie, mişcare lângă mişcare, o vorbă acolo, o tequilla fugită după o bere, Clubul se dădea peste cap în vraja obişnuită. Grupul fetelor, împins, tras, spart şi refăcut deveni centru a mai multor cercuri de ochi şi atenţii. Nico – păi normal ea – deja se înfipsese şi la schimburi de taclale. Aşa că veni şi inevitabilul:
- Miss 1, misss 2 şi miss 3, Andrei, Plebea şi Morty dacă am înţeles bine…
Gata, acum că tot s-au şi prezentat, Lucia permută spre atenţie sporită. Plus spre arta de a refuza mersul prea departe fără a jigni.
- Am înţeles că eşti la drept, îi strigă pentru a se face auzit Andrei.
- Da, răspunse ea în timp ce îi ridica zâmbind mâna ce cobora prea hai-hui.
- Am făcut şi eu doar un an la drept, pe urmă mi-am dat seama că nu e de mine şi m-am mutat la conta la ASE, îşi începu povestea vieţii tipul. Acu…
Fata nu prea îl auzea decât din trei în cinşpe. Şi oricum ea venise doar să danseze…
Celelalte două muşchetare ajunseseră într-un separeu vorbind cu cei trei pe când ea dansa singură în mijlocul unui mol format lângă scenă. Se gândea la ce scrisese la status. Mda, pune şi ea întrebări stupide pe hi5. Să nu uite să-l şteargă atunci când ajunge acasă. Aoleu, şi poate că ar fi fost mai bine să se ducă şi ea mai aproape de fete, nu de alta, dar dacă apărea unu mai insistent să poată să le bipuiască de salvare. Sau şi mai bine, să ia un taxi şi să plece, oricum se cam plictisise. Da. Un ultim dans şi asta va face.
Tipul care o invitase la acest dans era mai tăcut decât ceilalţi. Foarte bine, pentru că îi plăcea melodia şi aşa putea să îi asculte versurile. „Kiss me out of the bearded barley / Nightly, beside the green, green grass / Swing, swing, swing the spinning step / You wear those shoes and I will wear that dress. / Oh, kiss me…” se roteau în spatele ochilor ei. Şi, fuck, îşi dădu seama abia când buzele lui deja le atingea pe ale ei că el luase mesajul cam la propriu iar ea nu fusese atentă la preîntâmpinare…
Acasă. www.hi5.com. Conectare. E-mail: lucia2050@yahoo.com. Parola: floaredecolt. Login. Edit status: „Dorinţele se pot îndeplini ?”, tastă răspunsul ţipând „DA !!!!!”.